thinking too much sometimes

In ultimele zile I did some serious thinking about my life, my friends, what I want to do in life, how I am, how my friends see me. Mi-e mai usor s-o spun in engleza. Scumpa a avut partea cea mai grea pentru ca fiind impreuna, vietile noastre ne afecteaza inevitabil. Si aici vorbesc de prieteni, parinti, job, trairi personale, vise and stuff.
Am luat o decizie impreuna, cantarind plusuri si minusuri ca doar exista concomitent. Ne-am hotarat sa ne facem viata cat mai frumoasa, sa nu mai facem compromisuri stupide si gratuite. Stiu, spunem asta de fiecare data dar vedem cum viata noastra are de suferit din cauza asta si daca unul e nefericit si celalalt se simte la fel.Stim foarte bine ca daca tu nu esti ok inside, lucrul asta o sa-i afecteze imediat pe cei care te iubesc. Pentru ca orice farama de energie negativa, orice strop de nefericire se simte. Mama m-a sunat imediat cum am dat cu capul de gheata iarna trecuta. Pur si simplu a simtit. Stateam pe marginea partiei, plangeam in hohote de durere si ma gandeam de ce naiba ma mai dau eu cu placa. Si m-am dat in continuare si mama a fost alaturi de mine in fiecare moment. V-am zis ca ea mi-a cumparat cam jumate din echipament? S-a chinuit, a strans bani si mi-a dat. Pentru ca a simtit ca asta trebuie sa fac (cred ca v-am zis de o suta de ori ce fericita sunt pe partie:))).
De astazi am hotarat sa schimb multe in viata noastra, in viata prietenilor mei (stiti cati prieteni nefericiti am – I have to change that very fast), in viata alor mei, in viata acestui oras.
Poate si din cauza asta vreau sa ma implic atat de mult in The Bubble Project si-mi doresc sa make a difference.