Posts Tagged ‘ Zen me ’
Ii miercuri, people. Pe unii i-am turbat pe feisbook cu licenta. Pe altii, nu 
So:
(doar roz mai exista, vad eu cum o vopsesc cu spreiu’)Pe 27 iunie, dupa ce haosul cu licenta se va fi terminat partial, noi o sa mergem la un eveniment The Mission – Basement Jaxx plus more.
Eu personal ma voi bucura sa-i vad pe moderat live! Basement Jaxx mi-au placut intr-o anumita perioada a vietii dar nu se stie ce surpriza placuta o sa avem la Arenele Romane.
Happy happy, joy joy, kisses for crissy moran@chestionabil pentru ca el a fost uber cute si mi-a trimis invitatii
[youtube bS6qXiScJK0]
[youtube nmb1jL-HFTs]
Love this one:
[youtube Y_sYzGk98Xs]
Treaba asta cu normalitatea e foarte tricky. Normal este o chestiune extrem de relativa pentru ca implica raportarea la ceilalti. Insa daca nu vrei sa te raportezi la ceilalti, inseamna ca esti nebun aka nu esti normal?
Acum 10 min un barbat pe la 50 de ani, tragea cu nesat dintr-o sticla de Noroc de 1 litru. E apa minerala, isi spunea el in barba cat sa auzim toti din statie. Muie Dinamo, baa, o sa ajungeti in B! 
Un mos de colo: ba, la nebuni cu tine.
Freeze.
Ce vi se pare ciudat:
Ce m-a deranjat pe mine: toti din statie se uitau la el ca la un jaf. Bai oameni buni, sa mor eu, toti credeti ca suntem Sfantu Gheorghe in lupta cu problemele de zi cu zi? Eu m-am saturat sa ma lupt, sa ma zbat. Asa ca ignor. Asta ma face “de dus la nebuni”?
Am observat lucrul asta in atat de multe circumstante. Societatea ti-a trasat deja drumul: cresti, inveti, ai un job, te casatoresti, faci un copil, il cresti, iesi la pensie. Mori.
Si daca eu nu vreau sa-mi joc rolul perfect in societate? Cum ar fi sa-mi vand casa si sa ma mut dracu la tara sa cultiv rosii si porumb? Si sa ma culc noaptea rupta de munca dar cu creierul limpede? Nu am inteles treaba asta cu unchii si matusile mele care s-au mutat la tara. Cum sa lasi confortul din oras sa vii la tara, la cocina, la wc in curte????
Pai va spun eu: matusa-mea Gina e alta om de cand s-a mutat la tara. E senina.E linistita, ea fiind mega colerica din fire.
Poate asta ar trebui sa fac si eu si sa va scriu cum mi-a fatat vaca sau cum mi-au inflorit ciresii.
Ma gandeam eu aseara: baaaaa, unii au asa noroc de zici ca au calcat in rahat toata viata lor. Sau au mancat. Cred ca doar dupa dimensiunea norocului iti dai seama ce-au facut dar nu vor sa recunoasca
Uneori se intampla niste lucruri incredibile pe care nici macar eu nu mi le pot explica. De cand a disparut avionul Air France in Atlantic zilele trecute, nu ma gandesc decat sa ii gaseasca vii. Pare imposibil, dar deep inside, imi doresc macar pe unii sa-i gaseasca vii. Pentru ca asa, chiar si “nehotaratilor” ca mine li se va aduce o dovada ca ceva, beyond everything, exista si ca iti trebuie doar incredere si speranta ca sa misti lucrurile.
Intrebarile astea legate de spiritualitate nu ti le poate rezolva nimeni. Am incercat si mi s-a ras in fata de catre un om de la care asteptam sa primesc nu un raspuns, ci o directionare. O sa radeti, dar singurul om care mi-a adus “alinare” spirituala e un preot. Omul asta avea intotdeauna raspunsul nimerit. De-asta si multi tineri treceau pe la el la biserica pentru ca stia cum sa adapteze scrierile Scripturii la o realitate cu care nici noi, “mirenii”, nu ne descurcam. Desi multi nu mai credem de mult in “institutia” Bisericii si nu e vorba de “Zeitgeist” aici ci pur si simplu de ceea ce vedem. Pana la urma, Dumnezeu nu e intre 4 pereti. Dumnezeu e unde esti si tu.
Zbor cu avionul si din dorinta “de a afla ceva”. Nu stiu ce, poate am sa vad ingeri zburand pe langa avion, poate am sa mor intr-un accident. Am un sentiment incredibil in avion. O frica de-mi sare inima din piept, ca si cum “this is it, baby, now u die” dar si o bucurie ca si cum Cerurile s-ar deschide si as vedea “ceva”.
Adrenalina, clar
Pana acum 4 ani, am considerat Parisul cel mai tare oras din lume. Pentru ca din ce ma plimbasem pana la varsta aia, asta era orasul viselor mele. Mi-am dorit enorm sa plec sa invat in Franta dar pentru ca nu s-a putut, I got stuck here.
Barcelona pe fuga si cu gripa mi s-a parut faina. Viena, mda, somehow boring. Lisabona, geniala vara. Dar Berlinul…acolo as vrea sa locuiesc. Destinatii de vacanta sunt multe. Berlinul e un oras unde sa ai prieteni, sa lucrezi, sa-ti cresti copiii si sa te distrezi haotic, oriunde si oricum.
Anul asta m-am setat din februarie ca vreau la Berlin. Le-am rasucit pe fete si am adus toate argumentele posibile sa plecam la Berlin de ziua mea. Si le-a placut!
Bonusul de anul asta a fost concertul Snow Patrol. Jur, nu a fost un concert pana acum la care sa nu tip, sa nu aplaud, sa nu tzopai ca la asta. M-am mai entuziasmat eu la unele dar asta a fost beyond words. Mda, nemtii astia nu prea sunt asa, miscatori, erau unii stana de piatra si oricum, erau de toate varstele (inclusiv bunici cu nepoatele). Se agita un tip langa mine dar cred ca se agita ca ma agitam si eu 
S-a auzit extraordinar de bine, proiectiile au fost simple dar potrivite contextului fiecarei piese. Gary Lightbody, vocalul, este uber cute si a comunicat tot timpul cu noi. M-am emotionat pana la lacrimi la “Chasing Cars”. Come on, I’m a girl
Dupa niste beri serioase si plimbari cu metroul, am ajuns acasa. Ce club, ce tzopaiala, am adormit instant. So, no party nici de data asta la Berlin.
Am facut o multime de lucruri in 4 zile. Nu am mai ajuns la Zid si nici de data asta n-am urcat in turn. Poate a 3a oara e cu noroc. Poze, nu prea multe. Dar au iesit faine cu aparatul nou de la Panasonic. Cateva pe Flickr, mai multe pe Facebook, pentru cine ma are in lista
Mancarea faina. La Berlin, daca iesi sa mananci ceva in oras, mai special, nu trebuie sa fii in ziua de salariu.
Ce-am facut diferit de data trecuta: am ajuns la targul de vechituri din parcul Mauer de unde m-am intors cu un tricou cu un urs. As mai fi vrut eu sa mai cumpar lucruri dar aveam o limita de bagaj si de bani Am vazut discuri mai batrane decat mine, tot felul de lucruri pe care aici le-am aruncat dar care acolo costa bani, daca esti pasionat de asa ceva. Undeva in parc zdranganeau unii niste chitari, intr-un capat al parcului am stat pe o bucatica de nisip, cu o bere, cu muzica in surdina, intr-un leagan. Perfect pentru o zi de duminica. Asta e unul din targurile de vechituri unde ajung mai putin turistii desi am auzit destul de multa engleza prin jurul meu.
Shopping. Da, asta ma intreaba fetele. Decent, am plecat cu un buget decent. Pe lista erau tricouri simple si sosete. M-am intors cu tricouri colorate si cateva perechi de sosete super colorate. Cadoul de la G si R au fost Nike-urile din josul paginii. Da, sunt absolut geniali. I love them. I-am iubit de cand i-am vazut in vitrina. Mi-a batut inima mai tare cand i-am pus in picioare si m-am plimbat cu ei in magazin. Am fost uber happy cand mi-a zis G ca sunt cadeau. Bietul baiat de la Nort nu stia ce-i cu fericirea asta. Cand i-am zis ca e ziua mea, a inteles
Berlinul e cu niste puncte “must be there” pentru mine. Inghetata Ben&Jerry’s ca mic dejun, yummy. Shoezi: Solebox, Nort, Overkill, Zebra Club. La Overkill n-am ajuns anul asta. Dar am trecut pe la Carhartt pentru clasica pereche de jeansi dark anuala. Acolo au croiala aia care nu ma face grasa So, marcat si acest punct. Desi, daca nu ajungeti la vreun magazin Carhartt de pe afara, la Ollie au lucruri de la Carhartt aproape la aceleasi preturi ca acolo. Deci nu va sfiiti sa le treceti pragul mai ales ca sunt draguti baietii de acolo. Recomand cu caldura jeansii dark, mi se par cei mai tari si rezista culoarea, daca nu abuzati cu spalatul.
Anul asta am cumparat un card Berlin City Card cu care am avut reducere si la unele intrari la muzee. Face banii, mai ales ca aveti transport gratuit pe orice mijloc de transport din Berlin. Anul trecut nu m-am priceput si am luat card doar pe metrou si tren. Il puteti cumpara din aeroport de la terminalul A sau de jos de la tren/metrou de la automate.
I wanna go back. Lume civilizata si relaxata, curat (si unii spun ca Berlinul e mai murdar ca alte orase din Germania), mancare buna, zen, verdeata. Poti sa-ti doresti altceva?!?!
Saptamana asta am avut un fel de reality check, din toate punctele de vedere.
Mi-am dat seama ca omul de acum aproape 4 ani a adormit. Eram parca pe speed tot timpul, ieseam, faceam o gramada de chestii, aveam coaie, frate!
Sunt un urias adormit, coaiele mi s-au atrofiat; din fericire, mintea fiind ca un muschi, a devenit mult mai mare si mai plina de informatii si idei. Macar atat. Geekosenia care ma caracterizeaza m-a tinut in viata.
Daca atunci eram in razboi pe viata si pe moarte si asta ma tinea in priza, acum ma complac in puful si confortul vietii din garsoniera mea de 33 de metri patrati.
Gresit. Asta nu se mai poate.
Plecatul asta la Berlin o sa fie un inceput din noua mea viata. Multi mananca rahat, te iau pe la Ploiesti, baaaa, potoleste-te, baga-ti mintile in cap. Hai sictir pe romaneste.
Nu am acceptat toata viata mea ca parintii sa-mi spuna ce sa fac, ca prietenii sa ma manipuleze, colegii la fel. Am facut ce m-a dus capul si dupa cum observ, m-a dus bine. Cu mici exceptii, kkt, n-am cum sa le fac pe toate bine.
Am fost foarte rea cu prietenii mei. Uitandu-ma in urma, nu-mi vine sa cred cat ivilness a putut sa zaca in mine. Si-mi cer scuze pentru ca nu toti ati meritat-o. Unii, da, futu-va-n cur de nesimtiti.
For the record. Eu nu iert 2 lucruri: minciuna si tradarea.
So, daca nu apar cine stie ce shoezi astazi , nu o sa mai scriu nimic pana miercuri, cand ma intorc.
Tineti-mi pumnii sa nu se prabuseasca avionul, sa nu vina tornada la Berlin, sa nu ma manance leul la Zoo, stuff like that. The usual stuff.
So, am ajuns la Starbucks. Uuu, ar zice Junkymouse. Mda, as zice eu cu ochii lipiti de somn dupa ce aseara am bagat post-uri pe blog, am ascultat muzica, am citit pentru case study-ul minunat despre Obama si retelele sociale (I’m writing about this shit, e cam mega tare subiectul asta cu manipularea politica, me likes).
Mi-am luat “dark mocca frozito berry stuff” cu flakes de ciocolata. Foarte yummy, mi-am luat paharul mediu si e cam mult pentru un nebautor de cafea ca mine.
I will survive. Sau voi fi ca pe speed toata ziua.
Ce misto era dimineata cu un Lucky Lights si o cana de cafea cu extra lapte…:D
Daca va uitati mai atent, in ultima vreme, nu m-am bagat in nicio disputa, in niciun scandal. Pai nu se intampla nimic interesant. Insa, va jur, dau pe afara de subiecte, de idei, de tot felul de pitici albastri. V-am spus ce mare fan Strumfi sunt? Cum vanez un anumit magazin din Unirii care aduce the original shit Strumfi, din Germania?
U do not know that, of course.
In ultima vreme, insa, tinand cont de toata nebunia cu ultimele proiecte, am zis sa scriu. Despre oameni care mint, care inseala, care creaza aparente, care va trag pe sfoara cu “personalitatile” lor dar, care, in realitate, sunt niste marionete care as
