Stiti ca un peste Mola Mola poate cantari pana la 2 tone si jumatate? Si l-am vazut la Lisabona. Uite asa iti dai seama ca noroc ai avut sa vezi o asemenea minune a naturii.

Next wish: swim with the dolphins
PS: pe pagina de Wiki o sa vedeti in dreapta si un filmulet cu pestisorul asta la Lisabona

How was Berlin in November? Fuckin’ cold and rainy. But I’m still inlove with this city and its people.The Editors concert was…ok. Love their music but they were like “we came, we sang, we left”. That’s my impression, they didn’t get the public involved as it happened with Snow Patrol in May in Berlin, same venue. But what the hell, I’m still gonna love their music.

And the rest…so cold! I was caught by a shitty storm the last night, after having a beer in a nice bar near Mauer Park and I was freakin wet; thank God for the central heating because all my clothes were wet

Nu, nu doar cuvintele astea reprezinta deplasarea la Budapesta. Mi-am dorit sa fie vacanta dar cum nu s-a putut, o sa rezolvam data viitoare, timp este

Cum a fost la Sziget? Trupele faine. Snow Patrol m-au facut iar sa plang, eu is foarte emotionata cand e vorba de trupa asta. Lily Allen a fost uimitor de buna live, desi la unele piese parea un pic fortata vocea; nu stiu cum de statea cocotata pe scena pe toacele alea de 15 cm Femeile astea   White Lies mi-au pus capac; am prins partea de inceput a concertului, plecand la jumatate pe motive de dureri de spate. Asa se intampla cand stai pe pamant rece si crezi ca esti invincibila pe motiv de festival. Cu mare chin am ajuns acasa sa-mi odihnesc vertebrele. Sambata am vazut o bucata din Manic Street Preachers si Placebo. N-am lesinat pe acolo ca nu sunt un fan, erau ambele la “si altele”.

Urmatoarele zile mi le-am setat emotional ca fiind neimportante pe motiv de ratare majora (deci sa nu ma oftic): Bloc Party, Tricky, Miss Platnum joi; vineri Prodigy, JET, Amadou&Mariam (si mi s-a recomandat mega calduros sa nu-i ratez), Birdy Nam Nam; bonus sambata cand am ratat Editors, Klaxons si party-ul cu Andrew Weatherall la Medusa (alea 15 min cat am stat au fost geniale, se auzea incredibil, m-am simtit cel mai bine in seara aia).

Intr-una din seri am ajuns la ceva disco in aer liber, mare shmecherie in Budapesta. Locatia misto, la poalele stancii cu Bastionul Pescarilor. Insa m-am simtit ca in Ring la Costinesti. Toate pitzipoancele si toti cocalarii cu burta erau acolo. A fost fun pentru ca am comentat si zambit galant catre victimele care nu intelegeau motivul veseliei fetelor. Nu au fost pe stilul porc, sa se ia de noi. Daca le dai motive, incearca. Auzind si ca esti strain, nu prea sunt porniti sa se bage in seama.

Budapesta este un oras foarte frumos, merita sa mergi pentru relaxare la bai, pentru haos la festival sau la petreceri, plimbat la muzee daca esti genul pe cultura. Daca vrei shopping, au niste outlet-uri in afara orasului, au centre comerciale si magazine. Nu ai cum sa te plictisesti, numai daca iti doresti sau ti se intampla diverse de-ti taie tot elanul.

Transportul mi s-a parut destul de scump si complicata treaba cu pass-ul care nu merge pe tren si a trebuit bilet special de cate ori ne-am dus la Sziget. Sigur, daca e sa compar cu Berlin, acolo am dat 20 si ceva de euro pe pass de 5 zile. Aici pass-ul de 3 zile era 10 eur….dar la astea s-au adaugat biletele de tren sau bus special de Sziget.

Mancarea: am mancat bine, desi, in afara de o supa si o tocanita de “oua de cocos”, n-am gustat specificul local; stiu de mica treaba cu mancarea cu specific unguresc, dupa vacantele la Budapesta si Oradea pe la matusile mele si e cam greu sa uiti gustul de mancare de “casa”. Da, tocanita respectiva de “oua” am mancat-o la festival in satul unguresc. Orice ati zice, ii foarte buna. Nici nu stiam ca se poate gati asa ceva; avand si 2 beri la bord pentru incurajare, am mancat. Am incercat eu si alte dracii, n-am murit dar nici n-am vomitat de scarba

Bautura: ce bere proasta si amara am baut!!! Peste tot!!! La un moment dat am trecut numai pe apa minerala; mai sanatos, mai bine pentru silueta, cu mintea mult mai clara si limpede, cu siguranta! In afara de 2 pahare de rom cu cola intr-o seara, in rest am baut extrem de putin si moderat.

In zona veche paralela cu Kiraly utca, pe stradute, puteti gasi curti interioare transformate in terase. O placere sa stai seara la un rom cu cola si un chems. Am avut o seara geniala inceputa intr-o piata pe bordura unei statui la bere, continuata intr-o gradina dinasta la rom cu cola si carti.

Daca sunteti pasionati de balaceala, este fain sa va duceti la bai la Budapesta. Dar nu pe perioada festivalului unde toata lumea e buluc acolo; dupa o ora de stat la coada, am cedat nervos. Daca plecam mai devreme, aveam sanse sa prind tot line up-ul de sambata. Dar cum nu s-a intamplat, acum caut concertele Editors in Europa si biletul cel mai ieftin de avion. Pentru ca i-am ratat si la Bucuresti. De ce? Dupa atatea nopti de nesomn, am venit acasa si am picat in pat. Ieri dimineata mi se inchideau ochii in metrou, a trebuit sa bag o cafea mare de la Starbucks ca sa ma trezesc.

Am fost singura care i-a recunoscut pe Editors in aeroport (am avut niste dubii pe motiv de dormit doar 3 ore noaptea, ii stiam pe baieti de undeva, dar de unde?!?! insa memoria vizuala nu ma lasa, iuhuu) si desi eram super emotionata, m-am ales cu o poza cu ei in avion. Dupa ce am aflat de mizeriile facute de Malev celor de la AB4 de n-au mai cantat in deschidere la Editors la Bucuresti si cum i-a intarziat Malev-ul si pe Editors, mai bine ca n-am stat sa ii stresez cu autografe; stiu din experienta prietenilor mei “muzicanti” cat de aiurea e sa te streseze “fanii” cand nu-ti doresti decat un pic de liniste ca sa poti performa cum trebuie in fata oamenilor care au venit pentru tine.

Ce va recomand: nu mergeti pe fuga. Bucurati-va de orasul asta, de festival, de mancare, de oameni, de muzica incat sa va intoarceti acasa cu amintiri frumoase.

Inainte cand stiam ca plec undeva, intram in fibrilatie cu vreo 2 saptamani inainte. Taiam zilele din calendar, aveam counter…Pe 12 august plec la Budapesta, Sziget included de fun. NU am printat harti, NU am printat biletele de avion. Sunt Zen. Cazarea n-am facut-o eu deci sunt si mai Zen. Eu stiu cum ajungem si cum plecam. De restul……

E ceva in neregula cu mine, clar

Pana acum 4 ani, am considerat Parisul cel mai tare oras din lume. Pentru ca din ce ma plimbasem pana la varsta aia, asta era orasul viselor mele. Mi-am dorit enorm sa plec sa invat in Franta dar pentru ca nu s-a putut, I got stuck here.

Barcelona pe fuga si cu gripa mi s-a parut faina. Viena, mda, somehow boring. Lisabona, geniala vara. Dar Berlinul…acolo as vrea sa locuiesc. Destinatii de vacanta sunt multe. Berlinul e un oras unde sa ai prieteni, sa lucrezi, sa-ti cresti copiii si sa te distrezi haotic, oriunde si oricum.

Anul asta m-am setat din februarie ca vreau la Berlin. Le-am rasucit pe fete si am adus toate argumentele posibile sa plecam la Berlin de ziua mea. Si le-a placut!

Bonusul de anul asta a fost concertul Snow Patrol. Jur, nu a fost un concert pana acum la care sa nu tip, sa nu aplaud, sa nu tzopai ca la asta. M-am mai entuziasmat eu la unele dar asta a fost beyond words. Mda, nemtii astia nu prea sunt asa, miscatori, erau unii stana de piatra si oricum, erau de toate varstele (inclusiv bunici cu nepoatele). Se agita un tip langa mine dar cred ca se agita ca ma agitam si eu S-a auzit extraordinar de bine, proiectiile au fost simple dar potrivite contextului fiecarei piese. Gary Lightbody, vocalul, este uber cute si a comunicat tot timpul cu noi. M-am emotionat pana la lacrimi la “Chasing Cars”. Come on, I’m a girl

Dupa niste beri serioase si plimbari cu metroul, am ajuns acasa. Ce club, ce tzopaiala, am adormit instant. So, no party nici de data asta la Berlin.

Am facut o multime de lucruri in 4 zile. Nu am mai ajuns la Zid si nici de data asta n-am urcat in turn. Poate a 3a oara e cu noroc. Poze, nu prea multe. Dar au iesit faine cu aparatul nou de la Panasonic. Cateva pe Flickr, mai multe pe Facebook, pentru cine ma are in lista

Mancarea faina. La Berlin, daca iesi sa mananci ceva in oras, mai special, nu trebuie sa fii in ziua de salariu.

Ce-am facut diferit de data trecuta: am ajuns la targul de vechituri din parcul Mauer de unde m-am intors cu un tricou cu un urs. As mai fi vrut eu sa mai cumpar lucruri dar aveam o limita de bagaj si de bani   Am vazut discuri mai batrane decat  mine, tot felul de lucruri pe care aici le-am aruncat dar care acolo costa bani, daca esti pasionat de asa ceva. Undeva in parc zdranganeau unii niste chitari, intr-un capat al parcului am stat pe o bucatica de nisip, cu o bere, cu muzica in surdina, intr-un leagan. Perfect pentru o zi de duminica. Asta e unul din targurile de vechituri unde ajung mai putin turistii desi am auzit destul de multa engleza prin jurul meu.

Shopping. Da, asta ma intreaba fetele. Decent, am plecat cu un buget decent. Pe lista erau tricouri simple si sosete. M-am intors cu tricouri colorate si cateva perechi de sosete super colorate. Cadoul de la G si R au fost Nike-urile din josul paginii. Da, sunt absolut geniali. I love them. I-am iubit de cand i-am vazut in vitrina. Mi-a batut inima mai tare cand i-am pus in picioare si m-am plimbat cu ei in magazin. Am fost uber happy cand mi-a zis G ca sunt cadeau. Bietul baiat de la Nort nu stia ce-i cu fericirea asta. Cand i-am zis ca e ziua mea, a inteles

Berlinul e cu niste puncte “must be there” pentru mine. Inghetata Ben&Jerry’s ca mic dejun, yummy. Shoezi: Solebox, Nort, Overkill, Zebra Club. La Overkill n-am ajuns anul asta. Dar am trecut pe la Carhartt pentru clasica pereche de jeansi dark anuala. Acolo au croiala aia care nu ma face grasa   So, marcat si acest punct. Desi, daca nu ajungeti la vreun magazin Carhartt de pe afara, la Ollie au lucruri de la Carhartt aproape la aceleasi preturi ca acolo. Deci nu va sfiiti sa le treceti pragul mai ales ca sunt draguti baietii de acolo. Recomand cu caldura jeansii dark, mi se par cei mai tari si rezista culoarea, daca nu abuzati cu spalatul.

Anul asta am cumparat un card Berlin City Card cu care am avut reducere si la unele intrari la muzee. Face banii, mai ales ca aveti transport gratuit pe orice mijloc de transport din Berlin. Anul trecut nu m-am priceput si am luat card doar pe metrou si tren. Il puteti cumpara din aeroport de la terminalul A sau de jos de la tren/metrou de la automate.

I wanna go back. Lume civilizata si relaxata, curat (si unii spun ca Berlinul e mai murdar ca alte orase din Germania), mancare buna, zen, verdeata. Poti sa-ti doresti altceva?!?!

Deocamdata.

Micul dejun al campionilor. La cafeneaua Ben&Jerry’s, pe Kastanienallee.Divin.

Virgin Mojito. Excelent. Fara alcool. Baut intr-o curte. Zen.

De ziua mea asa a fost in a doua parte a zilei. La inceput a fost o ploaie decenta, suportabila. Dupa aia…potopul. Cica inseamna noroc. Asa o fi.

pana la zborul German Wings 4U 8717….inca un pic….

Delice cica a fost un copil tare cuminte anul asta. De-asta si-a primit cadoul cu 2 luni jumate inainte

Si daca mai primeste si bilet la Snow Patrol pe 23 mai la Berlin, poate sa stea linistita pana pleaca.

Deci de  ziua mea o sa fiu la Berlin. Asa o fi frumos sa implinesti 28 de ani mit people u care about

Mmm, desi ziua mea e in mai, nu e gresit sa-mi doresc un cadou de pe acum, nu? Astia, de la Overkill. Reebok Freestyle Hi International Metallic.

Am plecat cu Wizzair. Pe Baneasa am inghetat in autobuz vreun sfert de ora. Dupa aia, Gica soferul a catadicsit sa mute autobuzul aia 100 de metri pana la avion. In avion, ok, le-am cunoscut pe Nicoleta si pe Andreea, care ne-au dat locurile de langa iesirile de siguranta. Pentru cine nu stie, sunt locurile cu super spatiu pentru picioare. Inevitabil, s-a facut caterinca de cocalarii din avion, culminand cu unul care a inceput sa se scandalizeze cu una din stewardese ca de ce trebuie sa plateasca pentru mancare. Tipa l-a pus la punct si nah, s-a terminat circul. Cam scurt, era prilej de caterinca.

M-am lipit de vecinii mei de scaun, cu care m-am uitat la “Rogue”, eu avand in urechi diverse melodii de maxim angajament, numai bune de ascultat cand te uiti la un thriller. Deci n-am fost impresionata de sange, crocodili si alte asemenea.

Ce tzepe am luat cu taxiul la Valencia: la dus tipul cu care am fost ne-a cerut 4 euro supliment de aeroport. Ala de la intors nu ne-a cerut. Ne-am intors intr-o seara cu unul care ne-a trantit ca e minim 6 euro cursa. In alta seara am dat 4.50 euro pe cursa. Asta e. Au vazut ca suntem straini.

In prima seara, am zis sa vedem imprejurimile. In centrul vechi am luat si noi din copac o mandarino-portocala; ne-am prins de ce raman in copac si nu s-a trezit vreun roman sa le fure pe toate: sunt super acre si usor amarui. Ne-am invartit, am vazut o chestie foarte tare intr-o piata. S-au facut sapaturi si s-au gasit ramasite medievale subterane. Oamenii s-au gandit sa le amenajeze pentru vizitare. Deasupra au tras un tavan din sticla securizata incat sa poti vedea ce e jos, daca te invarti in jurul perimetrului respectiv. mai tare e este ca de fapt, acest acoperis este si fundul unei fantani. Toata zona este amenajata ca o fantana, pe margine fiind mai adanca si in mijloc, avand maxim 3-4 cm adancime. Este ca o pelicula de apa peste acest tavan. Arata genial. O fi greu sa faca macar acel tavan transparent pe Lipscani la noi? O fi greu…

La casa Paquito am mancat in prima seara. Well, mie mi s-a facut rau si juma de noapte mi-am petrecut-o iubind buda hotelului si rugandu-ma sa vomit cat mai repede calamarul mort pe care l-am mancat.  Urmatoarele zile am avut acelasi ghinion la mancare: in seara de anul nou am mancat cel mai batran pui din viata mea, zilele urmatoare omleta cea mai scarboasa (nu scria ca reteta are oua…deci nu trebuia sa fie omleta ce am cerut). In ultima seara am bagat niste creveti cu o tona de lamaie sa nu mi se aplece si a fost bun. Plus un kebab…….

Deci la mancare, nasol. Baietii au avut mai mult noroc insa eu…….

Revelionul ne-a prins pe strada, intr-o piata. Deci astia nu stiu sa se distreze. S-au spart baloane (ce petarde?!?!?), s-a baut finut (oamenii erau cu plasa cu sampanie si bere) si dupa aia s-a spart gasca. Erau niste africani care bagau un ritm din tobe pe un trotuar, a venit politia si i-a trimis acasa. Alcool nu se vindea decat in bar. Asa am reusit sa bem si noi o bere. Tot mergand fara tinta, ne-am anturat cu niste olandezi si un american care ne-a dus sa vedem “biggest fireworks in Valencia”. La naiba, tzeapa 2. Eram la ora care trebuia, pe podul care trebuia. De fapt, in loc de 1 noaptea, aia au dat cu artificii la 2 ziua. Total aiurea. Tot din caterinca in caterinca, ce facem, unde mergem, noi ii lasam pe astia si plecam sa cautam un taxi. Ne zisese unul din pustii aia ca e un club langa stadion si ca e bautura ieftina si caterinca. Deja nu prea mai eram noi increzatori in ideile astora dar am luat-o la pas. Am dat peste petreceri de copii (gen tata o aducea pe fi-sa la disco), peste niste imitatii de cluburi si am intrat intr-un bar, linistit la inceput. Hai macar sa bem ceva si vedem ce facem dupa aia. Muzica ok, bautura ok, set up ok. Dupa vreo juma de ora era plin si da-i cu muzica, da-i cu bauturica. Mai old school funk dar bine. La 5 dimineata cautam ceva de mancat. Tzeapa 3 ca nu era nimic.

Pe 1 ian ne-am plimbat ca nu era nimic deschis. Pe 2 ne-am invartit si noi la shopping, atat cat s-a putut, ca Valencia sta bine la capitolul asta insa nu pe stilul nostru (bun, e plin de Zara, Mango si familia). Bine ca avem noi ochi sa le vedem ca pe net nu scria nimic. Am luat putine si bun…adica eu m-am nimerit bine. Plecasem la Carhartt cu sperante mari (vezi ce gasisem la Berlin) si cand am ajuns, am fost mega dezamagita. Noroc de o geaca mov pe care am ochit-o si mi-am luat-o. Da, eu, mov, stiu. Do not say more.

Inevitabil, batand orasul am aterizat intr-un balci unde curajosii din grup s-au dat in niste masinarii, eu mi-am incercat norocul la niste masinarii cu clesti (stiu ca era tzeapa dar era fun) si am mancat niste porumb copt de mare exceptie. Cocalarism si pitziponceala maxima, desi multi oameni erau pur si simplu veniti cu copiii la plimbare pe acolo si la cascat gura.

Valencia are o treaba foarte misto. Raul Turia traversa orasul inainte. Well, au deviat raul in afara orasului si in vechea albie secata au facut un parc. Un parc imens care traverseaza tot orasul. Are terenuri de tenis, de fotbal, gradini, acolo e Palatul Muzicii si Orasul Artelor si Stiintelor. Nu am intrat sa vizitam ca era lume buluc; dupa ce-am mers o gramada fara sa gasim un strop de apa/Cola/bere, orice, sa ne hidratam, nu am mai rezistat sa mai vizitam muzee si acvarii. M-am bucurat ca erau 23 de grade afara si era soare. Asa ca porcul asta a stat la soare, cu o inghetata in mana si s-a bucurat de panorama.

Ultima zi a fost de alergat si luat cadouri la prieteni si de cascat gura prin diverse locuri. Fuga la avion, am zis sa ne grabim ca deja ploua serios si parea la fel de aglomerat si haos ca in Bucuresti pe ploaie. Ne-am grabit degeaba, avionul a avut 2 ore intarziere. Din ce motiv: ala de la Bruxelles a intarziat si uite asa s-au intarziat si alte 2 zboruri facute cu acelasi avion.

Ca romanii sunt romani in aeroport si in avion, sa nu mai spunem. Asta e…din pacate, cu astia defilam.

Bottom line: orasul e misto de vizitat; e multa verdeata, orasul vechi e superb, plaja e foarte lata si cu nisip fin. Trebuie sa va adaptati la orarul lor. Daca ati mai fost la Barcelona sau in Spania, stiti cum e cu siesta. In Portugalia e diferit.

Revin cu poze