Posts Tagged ‘ Lisbon ’
Stiti ca un peste Mola Mola poate cantari pana la 2 tone si jumatate? Si l-am vazut la Lisabona. Uite asa iti dai seama ca noroc ai avut sa vezi o asemenea minune a naturii.
Next wish: swim with the dolphins 
PS: pe pagina de Wiki o sa vedeti in dreapta si un filmulet cu pestisorul asta la Lisabona
Jose Machado is from Portugal. He makes handmade shoes, inspired from Medieval Times and made of real leather. This is his blog; you can find his shoes in Lisbon.
I love these two:
Stiu ca uneori aici vin oameni care nu ma asteptam sa ma citeasca. De fapt, problema mea cu ei este ca nu vorbesc. Nu spun nimic. Ca si cum as vorbi cu o fantoma. Nu primesc raspuns. Nici macar nu vor sa asculte ce am de zis.
Ce pot sa mai adaug?
Ca o ardeti dubios? Retard? Schizoid? Ca vi se pare normal sa va uitati si sa nu spuneti nimic. Stiti ca e mai greu sa prindeti omul sa-i spuneti in fata ce aveti de spus.
Of, de ce oare imi bat eu capul cu asta?
Sa mai iau o gura de apa, sa ma intorc la mixul meu si la prezentarea vietii pe care trebuie s-o termin in juma de ora. Great f*cking timing!
As putea sa-mi scot castile, sa inchid laptopul si sa ies. Si sa nu ma mai intorc ever. Sa merg incotro vad cu ochii si sa nu ma mai intorc ever la viata asta.
Imi urasc viata…nu. Am noroc sa traiesc. Am noroc sa-mi platesc impozitele si casa. Am noroc sa traiesc.
Nu sunt deprimata, chiar sunt ok. Incredibil, ieri seara am intrat pe usa si am fost surprinsa sa fiu acasa. Incredibil, eram acasa, la mine. Si nu m-am gandit o secunda pe drum la munca sau acasa. Si m-am bucurat sa stau pe net, sa vad ceva la tv, sa prind o bucata din “minti criminale”, sa mananc un mango, sa smotocesc pisica, sa vorbesc lucruri importante cu za boyfriend. Sa imi traiesc viata. Aia pe care o mai am.
Oare asta e senzatia pe care o ai inainte sa mori? Brusc sa fii fericit cu ceea ce inseamna viata ta?
Ei, fuck, cum zicea bunica, am sa traiesc cat movila “belisomului”. O sa va povestesc alta data ce e cu movila asta
So, life is so nice. Cu toate fuck-up-urile care le dau altii, am sa fiu linistita. Si calma.
Inspir, expir, inspir, expir. Imagineaza-ti marea/oceanul. Simte briza rece si mirosul de sare si de scoici moarte. Bleah, scoatem scoicile.
Picture this, promenada de la Cabo da Roca, briza aia (de fapt, vantoasa), un ocean nesfarsit si liniste. Multa liniste.
Cred ca ati vazut in ultima vreme pe tv spotul la Vodafone cu oamenii dansand pe Calea Victoriei, pe la Politia Capitalei, Incom Moditalia si Muzeul de Istorie.
Deci soundtrackul este Regina Spektor, “Hotel Song”. Ceea ce mi-a adus aminte de un spot Vodafone pe care vi-l dadeam ca exemplu intr-un post din 28 august, in care va spuneam ce frumos a fost filmat in fata la Estacion Oriente si mall-ul Vasco da Gamma din Lisboa.
Deci, ati vazut spotul de la noi de pe tv, da? Gasiti minim 3 asemanari cu acest spot Vodafone.
Saracii de la McCann, sa manance si gura lor ceva de pe urma clientului asta, nu? Sa filmam un spot, zic 
[youtube mrtwA6HlCY0]
No offense dar dragi prietini din McCann…..ochii mei vede
Ziua a treia la Lisabona adica sambata a fost foarte tare. Adica mai tare decat ziua 1 si 2
Ne-am trezit pretty late, am mancat ceva la hotel si am plecat la un pic de shopping. Vroiam la ocean dar ne-am trezit cam tarziu. Asta credeam atunci.
Multi dintre cititorii mei cred ca sunt o shopoholica. Well, not really. In vacantele cu za boyfriend mai mult el ma trage de mana la shopping decat eu si asta s-a vazut mai ales la Lisabona.
Am fost la un net cafe unde bietul baiat de la vanzari cartele s-a prins cum tre sa dea jos pozele de pe aparat si cum sa scriem un CD. A fost ok. Za boyfriend a avut ideea sa cautam pe net adresele diverselor magazine si am tinut minte niste denumiri pe care le-am gasit prin ceea ce numesc “spiritul meu de orientare”. Really, cu mine nu te pierzi nici in padure
Desigur, de data asta el a avut multa bafta la jeansi, luandu-ne Levi’s cu 35 de euro. Asta numesc eu reduceri la final de sezon Mi-am luat o pereche marimea 27 in care, minune, incap! So, I feel good! 3 kg daca mai dau jos si ma mentin…..
Oricum, dupa shopping intens, am lasat sacosele la hotel si ne-am dus la restaurantul de langa hotel unde cei doi chelneri, singurii din Lisabona care chiar vorbeau engleza bine ne-au facut program, inclusiv cu “ce metrou ei, pana la cat e deschis, vezi ca poti sa vezi aia…”. Super draguti au fost!
Asa ca dupa ce-am mancat, am luat-o la pas catre Jardim Zoologic, planul 2 fiind Oceanario care inchdiea la 7 seara.
Wow, Gradina Zoologica din Lisaboan e foarte tare. Pe langa faptul ca au tot felul de animale like tigrul siberian (l-am prins cand manca, impresionant), asa zisele “custi” sunt integrate in mediu, gradina fiind pe un deal si cu un parc super. Am vazut tigri, lei, girafe, elefanti cu bebe elefant mic mic, foci si pinguini, leoparzi, gorile, tot felul de pasari exotice si maimute, canguri, koala rosii…wow, multe, multe animale. In zona casei elefantilor am observat ceva: erau niste blocuri construite fix langa gardul respectiv si dimineata clar te trezea domnul elefant. Nu ma intreb cum mirosea dar mi s-a partu tare sa te trezesti si sa vezi girafele si elefantii. Imi aduce aminte de un promo pe Animal Planet cand un pusti bea lapte dintr-o farfurie in care stau elefanti si se adapa.
De la gradina zoologica unde am obosit urcand si alergand ca un copil de 3 ani de la un animal la altul, am plecat cu metroul spre Oceanario.
Oceanariul adica este construit in zona noua, a expozitiei din 98. Statia Oriente este impresionanta. Este statie de tren, de metrou, de bus dar si de curse outside Lisabona. Acolo le-am facut vanzare unor africani cumparand, desigur, elefanti pentru colectie.
Chiar in fata statiei Oriente se afla mall-ul Vasco da Gamma, legat de o pasarela de statia Oriente. Tot ce inseamna arhitectura in zona asta e wow! Linii fluide, cu tenta marina, cladiri din otel si beton. Am ramas cu gura cascata. Tot mergand spre Oceanariu (care nu e chiar langa statia Oriente si faceti cam 15 min de mers intens) am trecut pe langa Cazinoul din Lisabona, sediul Vodafone, sediul EURO RSCG, alte sedii de firma. Bonus, pe promenada sunt cateva fantani arteziene in forma de vulcani din care “erupe” apa. E locul cel mai galagios, fiind plin de copii
La Oceanario esti intampinat de niste cafenele si un mare magazin de suveniuri unde am intrat binenteles (de acolo am cumparat-o pe doamna Orca, o balena super cu care am facut senzatie pe post de perna in avion)
Am intrat in main building in care sunt recreate 4 tipuri de ambient. In centru se afla un acvariu urias cu multi pesti: cateva specii de rechin, ton, pisici de mare, sardine – astia sunt aia de care m-am prins eu. In rest, multi pesti de care n-am auzit nici al lectiile de biologie.
In jurul acvariului rpincipal, zeci de acvarii mici in care vedeai diverse: de la meduze fluorescente pana la caracatite sau languste sau pesti exotici. Am fost fan al pinguinilor si al
nutriilor de mare (avem si film, se baga link asap) si da, am comis-o, mi-am facut poze cu Vasco, mascota Oceanariului.
Seara a fost petrecuta la noi pe terasa unde deja ne facusem prieteni . Asa am aflat reteta unui ulei super picant pe care il foloseau pentru pui.
Dupa aia, somn, desigur.
N-am avut somn, desi cu o seara in urma ne culcasem destul de tarziu (comparativ cu ora Romaniei).
M-am trezit la 5. Pana pe la 7.30 m-am foit in pat, in camera, in baie, pe balcon, iar in baie. Bine ca-mi luasem o revista din DutyFree si am frunzarit-o vreo ora si ceva.
Spalati, imbracati si hraniti am purces spre Praca do Comercio unde se gaseste centrul de turism. Am facut un ocol spre Rua do Norte, eu fiind happy ca ajungem la magazinele de extrem vazute pe net. Well, socoteala de pe web de acasa….n-are nici o treaba cu realitatea. Cateva magazine, toate deschizand de la 12-13 incolo, cu haine si shoezi dar si unul cu urban toyz. Dezamagiti, incet incet ne-am dus spre port, trecand pe langa pompierii voluntari si una din fabricile de faianta. Frumos de altfel, multa verdeata si putina lume. Bonus: in jur de 11 eram langa sediul Leo Burnett Lisabona. Extrem de liniste, numai fata de la receptie. Astia sigur nu se trezesc sa ajunga la job la 9.00. Frumos sediu, la creatie aveau in geam un fel de perdea facuta din Conversi vechi.
De la oficiul de turism ne-am luat harta, card pe 3 zile si am zis sa ne organizam. Unde mergem?
Din Praca do Comercio, ne-am indreptat spre Turnul Belem, Monumentul Descoperirilor si manastirea dos Jeronimos ca sunt in zona…pe harta. Oh, ce gand frumos. Am plecat pe jos. Gresit! Sunt niste kilometri buni de mers.
Lisabona are un sistem foarte bun de transport, desi uneori ciudat. Tramvaiul are statia lui, autobuzul statia lui. Am ales autobuzul ca treceau pe acolo mai multe linii. Alta chestie: in statie ai harta cu traseul plus statiile fiecarui traseu in parte asa ca stii ce trebuie sa iei ca sa ajungi la tinta. Alta treaba faina: tre sa faci cu mana sa se opreasca autobuzul. Asta daca nu coboara cineva la statia respectiva si te urci si tu hodoronc tronc. Ne-a luat ceva timp sa ne prindem si de faza asta.
La Manastire a fost fain; arhitectura superba, multa lume. In catedrala sunt 2 morminte: a lui Vasco da Gama si a lui Camoes. Am vazut o faza ce m-a socat: oamenii isi faceau poza cu mortul, gen. Adica sculptura mortului intinsa pe un catafalc de piatra. Sigur, am vazut europenii facand asta, nu japonezii
Langa manastire este situat si muzeul de arheologie unde am vazut tot: tezaurul portughez, vestigii romane si celte, vase grecesti de acum vreo 2700 de ani, plus bonus mumii egiptene. Mie mi-a fost usor tarsa la mumiile agiptene ca mirosea super dubios si era creepy.
La Monumentul Descoperirilor am urcat pe jos 5 etaje. De ce: edificiul in sine are 7 etaje pe care le urci cu liftul sau pe jos daca te tine plamanul. Subsemnata a ieshit din greseala din lift la etajul 2. Si am urcat 5 etaje. La pas saltat. Am ajuns aproape lesinata. Privelistea insa a meritat. O panorama a tot ceea ce inseamna Lisabona si celalalt tarm, plus podul 25 Aprilie.
La coborare a fost mult mai usor dar deja eram moarta. Pana la Turnul din Belem am mers cred ca un kilometru pe langa niste santiere pentru ca in zona dinspre tarm si a docurilor se construieste intens.
La Turnul Belem multa lume. Avand cardul de turist, nu numai ca am avut intrare gratis dar am si intrat in fata. Nu am mai rezistat la coada in soare sa urcam pana sus in turn dar am fost in temnite unde cel mai vechi prizonier cunoscut data de pe la 1570. Inainte turnul era inconjurat de ape insa acum este foarte aproape de tarm. Avea ca scop apararea orasului dar regii nu s-au sfiit sa-si arunce adversarii acolo. Si desi acum totul e curat si uscat, atunci nu era deloc fun: umezeala, aer sarat, inghesuiala, putin aer.
De la manastire am ajuns la faimoasa cofetarie cu Pastis de Belem. Dupa ce ca am stat in soare la o coada de 30 de persoane, nici nu m-au dat pe spate. Adica sunt bune insa eu nu sunt fan al prajiturilor cu creme dinastea gen pudding englezesc, if u know what I mean. Am stat pe iarba in parc la umbra, am hranit porumbeii si ne-am facut curaj sa mergem mai departe. Trebuia sa ajungem la noi in zona insa ne-a derutat traseul autobuzului si am coborat gresit.
La pas, ostenii mei, la pas. Dupa ce ca eram obositi si insetati, am avut si de mers o gramada pana la statia de autobuz. In centru am marcat doar eu Elevator de Santa Justa si manastirea Do Carmo unde doar i-am facut poze.
La baza am baut un suc si am zis sa ne invartim in zona Chiado. Unde exista tot felul de magazine
La hotel am ajuns la un moment dat unde am lepadat sacosele si ne-am pregatit sufleteste de mers.
Ne-am intors pe faimoasa Rua do Norte. Mi-au placut 2 magazine: Sneakers Delight (care aveau shoezi tari numai de baieti) si Agencia 117 cu chestii faine, vintage si cu un coafor old school.
Cu o seara inainte Manuel receptionerul si membru al familiei care are hotelul ne-a tot zis de “great seafood, Pinocchio, Restauradores”. No shit, ne-am invartit vreo juma de ora dar noi n-am vazut restaurantul. Ei, in seara asta ne-a facut Manuel harta. Si am nimerit.
La Lisabona sunt chelneri care stiu engleza, vorbesc, inteleg, aia care inteleg dar nu vorbesc si aia care nu fac nici una si nici alta. Noi am dat la Pinoqio (ca asa scria pe firma, de fapt) de ultima specie. Nu a inteles ca vreau ce aveau vecinii de masa dar m-am prins de cum arata in farfuria lor ce trebuie sa cer. Za boyfriend a zis ca nu risca si-a cerut peste. Am stat si am stat si am stat. In dreapta noastra unul o vrajea pe una. Porcosi din firme, faceam pariuri daca o combina sau nu in seara aia dupa meniu. La sfarsit a combinat-o . A marcat ceva pe nota de plata dar cred ca a meritat.
Ce-am primit noi in farfurii: eu – ceva orez cu creveti, scoici si baby squids iar za boyfriend cod ( nu era nici al cuptor, nici pe gratar – tough stuff) cu cartofi la cuptor aurii. Deci, a fost atat de bun si atat de mult insa n-am vrut sa lasam nimic. Ne-am intins la vorba, am mai mancat, am mai stat, am mai baut, ne-am tot holbat in jur, iar am mancat. Jur ca m-am simtit ca un hipopotam dupa ce m-am ridicat de la masa.
A fost dificil sa ajungem la hotelul situat la 200 de metri dar Doamne, ce bun a fost! De fapt, n-a fost vreun fel de mancare super dificil de facut dar cum aratau scoicile alea si crevetii aia atat de mari si pestele atat de proaspat si dulce….si gustos totul asa cum ar trebui sa fie.
Ah, va las.
Nu e un clip muzical, e un clip de la Vodafone care contine 2 chestii importante:
-soundtrack – Regina Spektor/ Hotel Song – un track super nice
- locatie – Estacion Oriente din Lisabona
Mai jos un live cu trackul asta!
Enjoy!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mrtwA6HlCY0">
Welcome to my crazy circus!
Cu o noapte inainte de ziua X, m-am foit si m-am rasucit ca pestele pe uscat. Aveam stres ca trebuia sa termin o preznetare la care mai aveam vreo 5 slide-uri de scris plus ca zburatul cu avionul, desi imi place cand sunt treaza, noaptea imi da atacuri de panica. Precum o floare, am terminat prezentarea, am facut ultimul check up la bagaje, bani si acte, am shmotocit pisica si-a venit sa ne ia un prieten de-al nostru. Desi haos si nebunie pe strazi, am ajuns in fix o ora la aeroport, din Dristor plecand in miezul zilei. I know, incredibil!
Am facut check in-ul, baiatul de la vama suepr ok, zambaret, cu voie buna, mi-a urat drum bun si-am ajuns in zona verde. Cu mare strangere de inima am dat 110.000 pe un can de Sprite. Da, mi-am jurat sa nu mai le platesc hotilor alora din aeroport atatia bani insa muream de sete si apa de la chiuveta n-am mai baut de mult timp. La baie, ca-n Romania. Mi-a trecut prin zona capului una bucata gandac rosu de bucataria de mi-a trecut tot cheful.
In avion, my favourite flying company, KLM. Un steward superb. Blond, cu muschi, cu niste ochi albastri geniali. Cum am stat langa geam si in coada avionului, am multe poze cu nori. O sa pun pozele pe Flickr si dau si linkuri.
La Amsterdam, am avut una bucata emotie. Foarte siguri pe noi, am stat la shopping in duty free, la holbat prin diverse locuri. Ajunsi la poarta, surpriza, sa schimbase. Sigur, tot in aceeasi zona insa panica! Unde e poarta?!!? Am ajuns cu 20 min inainte de plecare avionului, printre ultimii de altfel. Dar l-am prins.
Zburatul ziua este incredibil pentru nebunii ca mine. Desi am zburat la 11.000 de metri, m-am holbat tot timpul pe geam. Munti, orase, ocean, coastra, vapoare, le-am vazut pe toate. Cred ca daca ma concentram, vedeam si izmele alora de la balcon. Kiddin.
Aeroportul din Lisabona e o chestie cu piste in zona noua a orasului. Ca sa aterizezi faci un tur al intregului estuar al raului Tejo si dupa aia zbori razant pe deasupra blocurilor. Not very fun cred pentru cei din jur dar s-au obisnuit. De pe pista pana in aeroport am mers cu autobuzul. Din exterior aeroportul pare o gara insa in interior e ok. Dupa jumatate de ora de stat la bagaje, cu emotii, cu un grup de skateri din Olanda langa mine care se hlizeau cum ma intindeam sa vad cand imi apar valizele, le-am luat si am plecat spre oficiul de turism. Pornita sa iau un voucher de taxi sa nu ne faca aia de bani. Relax, mi-a zis gagica de acolo. Luati unul din fata aeroportului de la plecari ca aia sunt ok. Daca luati voucher de la mine va costa 18 euro o cursa pe care o rezolvati cu 10 euro cu conditia sa fie taxiul ok. Pana la hotel ne-a costat 7 euro
Hotelul e de 2 stele. Pozele nu par cine stie ce. Mi-am zis ca totusi n-o sa fie extradordinar. Well, desi are preturi de 2 stele, arat de 3. Super curat, poate cam mici camerele insa ingrijit si pus la punct. Venea doamna in fiecare zi la pranz, facea curat in toata camera, ne schimba asternuturile, facea patul, schimba tot in baie de la prosop la sapun. Vederea era superba – am stat la etajul 5 si dimineata din baie vedeai cum rasare soarele din spatele castelului Sao Jorge.
Dupa ce-am lasat bagaje&stuff, am iesit la plimbare si mancare. Am stat pe o strada destul de aglomerata cu terase insa din fericire la ora la care ne culcam noi, se inchideau terasele. Toata perioada am mancat precum un porc pe la 10-11 noaptea insa faptul ca am bagat peste si pui m-a ajutat sa ma intorc home cu aceleasi 54 de kg.
Fix langa noi, ne-a recomandat domnul Manuel de la receptie una bucata bodega care facea multe chestii pe jaratec, fiind faimosi pentru puiul lor. Well, a fost cel mai bun pui pe care l-am mancat ever. Nu stiu cu ce il dadeau inainte sa-l puna pe jaratec (de lemn!) insa era fraged si bun si cu gust de pui de curte, nu de hipermarket.
Am mancat, am baut bere, ne-am mai foit pe acolo si am bagat somn. De mentionat ca langa hotel era una bucata teatru de comedie unde am prins si o premiera (Sunetul muzicii) cu lume ca la balamuc iar vis a vis era Coliseu dos Recreios unde au cantat Arctic Monkeys acum vreo 2 luni. Tocmai in perioada in care am stat noi nu aveau niciun concert programat.
This was day 1. Stati ca mai urmeaza.
Da, da si pozele.
