Din cauza acestei retete. Mor de pofta…..:D

Patate e polpo adica niste cartofi la cuptor cu cozi de calamar sau caracatita.

Pentru cine e pasionat, ii pot traduce pe “pipaite” cum se face.

Eu balesc pe tastatura, tinand cont ca azi am mancat o supa, 2 prajiturele, 2 strudele cu mere de la colt si un Innocent. I need comfort food.

de alergic: branza feta cu masline cu chilli, salam chorizo cu rosii si verdeata la cuptor in staniol, creveti trasi in tigaie cu ardei iute si sos de rosii, bonus niste feta langa…

iar sunt plina de bube deci se elimina varianta de la carne sau lapte sau branza ca n-am bagat in gura asa ceva de mai bine de 3 zile.

daca e de la cereale? ca am mancat crisps finlandeze cu susan si cu pate de soia bio. o fi de la soia?o fi de la munca?!?!?!??!

dracu sa le ia de alergii.

acum visez la mancare si la prezentarea din fata pe care trebuie sa o termin.

dati search pe Getty Images  dupa Michael Rosenfeld.

sunt depresiva. vreau mancare.

Daca nu stiti ce cadou sa faceti sau pur si simplu va e pofta de ceva original la cina de seara, va recomand Edible Shop.

Ce-o sa gasiti aici:

• weasel coffee (cafea inghitita si regurgitata by A WEASEL)
• tequilalix lollipop (acadea cu gust de tequila si cu viermele aferent in interior)
• toffee scorpion candy
• green crocodile curry
• reindeer pate (adica pate de caprioara) – comentariul lor e “FARM RAISED RELATIVE OF RUDOLPH”

De la Springwise

Ah, ce-mi face mie amicul Cezar, o leapsa pe mancare, acum cu frigiderul gol!!!

1. Daca ar fi sa aleg, pe primul loc e pestele si fructele de mare. Ah, numa cand ma gandesc la scrumbia de pe jaratec, cu lamaie sau un mujdei de usturoi, cu niste mamaliga dinaia tare cum facea unchiu Gicu, mamaaaaa, am balosit deja toata tastatura )) Fructele de mare si crevetii le-am descoperit mai tarziu cand am inceput si noi sa iesim in lume Dar, peste pe gratar, in saramura, afumat, in ciorba, orice peste, chiar si cu multe oase, just call it si I’m in! Si ca sa ne aducem aminte de copilarie, pe la 2 ani si ceva, bunica frigea niste scrumbii pe gratar in gradina. Intr-un moment de neatentie, subsemnata vine in fuga, smulge una bucata de scrumbie si fuga in gradina. Toata lumea innebunita ca o sa ma innec cu oasele (ca nu m-au gasit in gradina, eram printre rosii), numai Bubu calm si linistit. Dupa ceva timp, ies vie si nevatamata. Am lasat in urma oasele si sira spinarii. Capul si acum il mananc la peste

2. Salate: urasc salata asta verde de iarna, toamna, solar sau cum s-o fi numind. Mananc salata de rosii la greu, cu branza, cu castraveti, cu ardei, cu marar, cu patrunjel si cu ceapa. Primavara, cand dau fuga pe l a piata mai scap si la leurda si verzaturi dinastea salbatice. Dar nu spun nu la salata.

3. Fructe, dar mai ales fructe verzi. Aveti un corcodus: chemati-ma in mai si vi-l curat. Pot sa mananc fucte verzi (caise si corcoduse) fara limita. Pot sa mor acolo si nu ma las pana nu le termin. Apoi, in mod firesc, mai mananc si coapte, dar in general cele acre sau acrisoare, dar si caise si piersici, pepene galben si rosu, multe fructe de padure, cirese si visine la greu si, slabiciunea mea, lychee Care, pana acum, am mancat din compot dar imi place aroma si textura.

4. Carnea clasica imi place la gratar. Mananc porc si vita la gratar, pui la gratar/rotisor, intotdeauna cu salata si o bere Adio dieta, in ritmul asta!. Adevarul e ca m-am cam plictisit de carnea clasica, incerc sa ma mut numai pe peste.

5. orice mancare din tara ei. Pe unde am fost, am inceract sa mananc ceva specific local, cu mai mult sau mai putin succes. Dar sunt un fan al bucatariei orientale. Daca ar fi sa aleg, as trage spre bucataria chinezeasca, uneroi mi se pare mai savuroasa dar si pentru ca are multe variante picante.

6. Si nu in ultimul rand, iubesc mancarea picanta! Mi-as pune sos iute pe orice. Chiar si pe desert, daca s-ar putea; nu las la urma tot ce inseamna usturoi, ceapa sau uneori, chiar si curry.

Daca e sa observati, nu se gasesc dulciurile aici. Poate ca m-am dezvatat sa le iubesc, din cauza siluetei. Dar nu renunt la o baclava, sau un cremshit dinala de casa, sau o placinta cum stie mama sa faca sau o crema de zahar ars sau clasica Amandina de cofetarie ( de fapt, la Amandina, imi place glazura si atat)

Cui pasez leapsa: lui Grebla, Clauditzei (hai ca ai ce povesti), lui Junkymouse ( ca e vegetariana si are ce sa spuna) , lui Alex (ca s-a plimbat mai mult ca mine in ultimii 2 ani), lui Mazi (ca e o gurmanda adevarata), lui DeadPoet (asa, just for fun:P).

Pofta buna!

N-am avut somn, desi cu o seara in urma ne culcasem destul de tarziu (comparativ cu ora Romaniei).
M-am trezit la 5. Pana pe la 7.30 m-am foit in pat, in camera, in baie, pe balcon, iar in baie. Bine ca-mi luasem o revista din DutyFree si am frunzarit-o vreo ora si ceva.
Spalati, imbracati si hraniti am purces spre Praca do Comercio unde se gaseste centrul de turism. Am facut un ocol spre Rua do Norte, eu fiind happy ca ajungem la magazinele de extrem vazute pe net. Well, socoteala de pe web de acasa….n-are nici o treaba cu realitatea. Cateva magazine, toate deschizand de la 12-13 incolo, cu haine si shoezi dar si unul cu urban toyz. Dezamagiti, incet incet ne-am dus spre port, trecand pe langa pompierii voluntari si una din fabricile de faianta. Frumos de altfel, multa verdeata si putina lume. Bonus: in jur de 11 eram langa sediul Leo Burnett Lisabona. Extrem de liniste, numai fata de la receptie. Astia sigur nu se trezesc sa ajunga la job la 9.00. Frumos sediu, la creatie aveau in geam un fel de perdea facuta din Conversi vechi.
De la oficiul de turism ne-am luat harta, card pe 3 zile si am zis sa ne organizam. Unde mergem?
Din Praca do Comercio, ne-am indreptat spre Turnul Belem, Monumentul Descoperirilor si manastirea dos Jeronimos ca sunt in zona…pe harta. Oh, ce gand frumos. Am plecat pe jos. Gresit! Sunt niste kilometri buni de mers.
Lisabona are un sistem foarte bun de transport, desi uneori ciudat. Tramvaiul are statia lui, autobuzul statia lui. Am ales autobuzul ca treceau pe acolo mai multe linii. Alta chestie: in statie ai harta cu traseul plus statiile fiecarui traseu in parte asa ca stii ce trebuie sa iei ca sa ajungi la tinta. Alta treaba faina: tre sa faci cu mana sa se opreasca autobuzul. Asta daca nu coboara cineva la statia respectiva si te urci si tu hodoronc tronc. Ne-a luat ceva timp sa ne prindem si de faza asta.
La Manastire a fost fain; arhitectura superba, multa lume. In catedrala sunt 2 morminte: a lui Vasco da Gama si a lui Camoes. Am vazut o faza ce m-a socat: oamenii isi faceau poza cu mortul, gen. Adica sculptura mortului intinsa pe un catafalc de piatra. Sigur, am vazut europenii facand asta, nu japonezii
Langa manastire este situat si muzeul de arheologie unde am vazut tot: tezaurul portughez, vestigii romane si celte, vase grecesti de acum vreo 2700 de ani, plus bonus mumii egiptene. Mie mi-a fost usor tarsa la mumiile agiptene ca mirosea super dubios si era creepy.
La Monumentul Descoperirilor am urcat pe jos 5 etaje. De ce: edificiul in sine are 7 etaje pe care le urci cu liftul sau pe jos daca te tine plamanul. Subsemnata a ieshit din greseala din lift la etajul 2. Si am urcat 5 etaje. La pas saltat. Am ajuns aproape lesinata. Privelistea insa a meritat. O panorama a tot ceea ce inseamna Lisabona si celalalt tarm, plus podul 25 Aprilie.
La coborare a fost mult mai usor dar deja eram moarta. Pana la Turnul din Belem am mers cred ca un kilometru pe langa niste santiere pentru ca in zona dinspre tarm si a docurilor se construieste intens.
La Turnul Belem multa lume. Avand cardul de turist, nu numai ca am avut intrare gratis dar am si intrat in fata. Nu am mai rezistat la coada in soare sa urcam pana sus in turn dar am fost in temnite unde cel mai vechi prizonier cunoscut data de pe la 1570. Inainte turnul era inconjurat de ape insa acum este foarte aproape de tarm. Avea ca scop apararea orasului dar regii nu s-au sfiit sa-si arunce adversarii acolo. Si desi acum totul e curat si uscat, atunci nu era deloc fun: umezeala, aer sarat, inghesuiala, putin aer.
De la manastire am ajuns la faimoasa cofetarie cu Pastis de Belem. Dupa ce ca am stat in soare la o coada de 30 de persoane, nici nu m-au dat pe spate. Adica sunt bune insa eu nu sunt fan al prajiturilor cu creme dinastea gen pudding englezesc, if u know what I mean. Am stat pe iarba in parc la umbra, am hranit porumbeii si ne-am facut curaj sa mergem mai departe. Trebuia sa ajungem la noi in zona insa ne-a derutat traseul autobuzului si am coborat gresit.
La pas, ostenii mei, la pas. Dupa ce ca eram obositi si insetati, am avut si de mers o gramada pana la statia de autobuz. In centru am marcat doar eu Elevator de Santa Justa si manastirea Do Carmo unde doar i-am facut poze.
La baza am baut un suc si am zis sa ne invartim in zona Chiado. Unde exista tot felul de magazine
La hotel am ajuns la un moment dat unde am lepadat sacosele si ne-am pregatit sufleteste de mers.
Ne-am intors pe faimoasa Rua do Norte. Mi-au placut 2 magazine: Sneakers Delight (care aveau shoezi tari numai de baieti) si Agencia 117 cu chestii faine, vintage si cu un coafor old school.
Cu o seara inainte Manuel receptionerul si membru al familiei care are hotelul ne-a tot zis de “great seafood, Pinocchio, Restauradores”. No shit, ne-am invartit vreo juma de ora dar noi n-am vazut restaurantul. Ei, in seara asta ne-a facut Manuel harta. Si am nimerit.
La Lisabona sunt chelneri care stiu engleza, vorbesc, inteleg, aia care inteleg dar nu vorbesc si aia care nu fac nici una si nici alta. Noi am dat la Pinoqio (ca asa scria pe firma, de fapt) de ultima specie. Nu a inteles ca vreau ce aveau vecinii de masa dar m-am prins de cum arata in farfuria lor ce trebuie sa cer. Za boyfriend a zis ca nu risca si-a cerut peste. Am stat si am stat si am stat. In dreapta noastra unul o vrajea pe una. Porcosi din firme, faceam pariuri daca o combina sau nu in seara aia dupa meniu. La sfarsit a combinat-o . A marcat ceva pe nota de plata dar cred ca a meritat.
Ce-am primit noi in farfurii: eu – ceva orez cu creveti, scoici si baby squids iar za boyfriend cod ( nu era nici al cuptor, nici pe gratar – tough stuff) cu cartofi la cuptor aurii. Deci, a fost atat de bun si atat de mult insa n-am vrut sa lasam nimic. Ne-am intins la vorba, am mai mancat, am mai stat, am mai baut, ne-am tot holbat in jur, iar am mancat. Jur ca m-am simtit ca un hipopotam dupa ce m-am ridicat de la masa.
A fost dificil sa ajungem la hotelul situat la 200 de metri dar Doamne, ce bun a fost! De fapt, n-a fost vreun fel de mancare super dificil de facut dar cum aratau scoicile alea si crevetii aia atat de mari si pestele atat de proaspat si dulce….si gustos totul asa cum ar trebui sa fie.
Ah, va las.