via Wooster Collective.com

Sunt datoare cu ultimul episod din vacanta.Adica au trecut 2 saptamani de cand m-am intors si de-abia acum termin de povestit. Asa mi-am dat seama cum sa fac un rezumat prietenilor si colegilor care ma intreaba cum a fost.
La un moment dat, va impartaseam suferinta prin care ma trecut la aterizare la Barca. Am plecat cu frica la aeroport. De fpat, taxiul a intarziat cam 10 min, noi ne-am panicat (stetam intr-o parcare la 2.45 dimineata, frig, masini putine, nu stiam spaniola, nu aveam numarul taximetristului), M a sunat dupa taxi si a venit. Bine ca eram semiadormiti ca omul a bagat 180 pe autostrada mai tot timpul…dar nu mai aveam putere sa-mi pun centura sau sa-l intreb ceva. La 4.15 eram la aeroport. In afara de oamenii care dormeau in aeroport (descaltati, in saci de dormit sau pe bagaje), eram cativa rataciti la avionul de Amsterdam si un grup galagios de italieni care zburau la Milano. Niciun magazin deschis. Niciun bar sau cafenea deschisa in duty free. Bine ca ne-am luat ceva apa in rucsac si-am zis sa riscam sa trecem de check in. Romanii mi-au confiscat apa insa spaniolii m-au lasat sa trec relaxata. In fata noastra era cu siguranta un american pentru ca si-a scos tot ce avea metalic de pe el, s-a descaltat (bleah), si-a desfacut si pornit laptopul si dupa aia a trecut prin detectorul de metale. Paranoiaaaaaa! Restul ne-am uitat ca la urs si doar ne-am scos curelele si maruntisul din buzunare
Am intarziat sa urcam in avion ca erau nu stiu ce probleme (panica iar). Decolarea a fost asa faina insa eu stateam lipita de scaun si-mi siroiau lacrimile si nu vroiam decat sa ajungem dracu la Amsterdam. Am prins rasaritul in avion si e absolut superb. Si daaa, am vazut Parisul din avion ))))
Amsterdam: am visat orasul asta in ultimele 2 luni like everyday. Parca mai mult decat Barca! Nu m-a mirat cand am vazut ca plouase si era innorat. Speranta mea era sa nu ploua ca ne era destul de rau cat sa nu alergam prin ploaie de nebuni.
Ne-am prins cum e cu trenul si taxiul din aeroport cand ne-am intins la vorba cu o doamna de la ceasuri din Dutyfree care ne-a sfatuit sa nu luam taxiul ca e super scump ci sa coboram la gara si sa luam trenul, de vreo 4 ori mai ieftin si de 3 ori mai rapid. Desigur, daca intrebi pe cineva ceva, sigur stie ceva si te trmite pe drumul cel bun.
In 15 min eram la Centraal Station, care acum cateva zile a ramas fara acoperis dupa furtuna.
Prima impresia: ma-sa de vant rece si ploaie. Super pozitiv am inceput ziua. Subsemnata trebuie sa faca mea culpa: la Barca am plecat cu un dosar de foi cu harti, detalii despre locatii, magazine, etc, la Amsterdam am dat print doar dupa adresele a 2 cabinete de tattoo&piercing, pe care oricum nu mai aveam chef sa le caut. Nici o harta. Si am bajbait vreo 2 ore pe canale laterale in loc sa o luam drept inainte, o statie de tramvai pana in piata centrala. Za boyfriend deja mi-a facut shmotru dar mai am si eu scapari Am trecut pe langa zeci de sex shopuri, coffee shop-uri, magazine…am trecut pe langa ele si nu m-am oprit mai nicaieri in primele 2 ore…poze si mers, poze si mers. Era sa dea una cu bicicleta peste mine ca doar trecerea de pietoni nu e pentru pietoni. Nu m-am abtinut si-am intrat in magazinul unor artisti olandezi cu niste chestii de deco absolut superbe si in unul de snowboarderi unde desigur, baietii erau foarte cute. Am ratat insa magazinul unui indian care era full de argintarie si pietre semipretioase…si acum regret ca n-am intrat acolo
Simtul orientarii dupa ureche a mers la noi dupa ce ne-am invartit cam in cerc si am zis sa incepem sa ne holbam si noi in jur si sa estimam unde suntem. Si eram bine. Dupa ce-am trecut de casa Annei Frank, am vazut in departare cupola Palatului Regal si am tinut-o drept. Sigur, la Apple Store nu mai aveau noul Shuffle care este un best seller in Europa. Si cam out of stock.
Cum aveam buget de cheltuit si la Amsterdam, am luat-o inainte pe una din stradutele comerciale unde yess, mi-am gasit si eu jeansi care stau pe mine bine. Era full de reduceri, la H&M ajungand sa aiba reduceri la reducere. Si hainele aranjate, fara femei isterice care rascolesc prin gramezi de haine (cum a vazut o prietena la Viena in aceeasi perioada)
La Foot Locker vanzatorul l-a combinat pe prietenul meu sa cumpere o solutie de curatat shoezii. 9 Eur, in p***a ma-sii. Dupa ce am ajuns la aeroport, ne-am relaxat un pic (a se citit atipit pe scaune pe bagaje)si ne-am prins, desfacand sacosa, ca avem acest obiect cu care n-ar trebui sa fim in aeroport, daramite in avion. Subsemnata, razboinicul luminii, a plecat cu sticla, pasaportul si pass-ul prin aeroport sa ceara explicatii/ajutor. Ca in avion ai voie cu maxim recipiente de 100 ml iar solutia lui peste avea 330ml. La KLM m-au trimis la Security, la Security am dat peste niste baieti care zambeau in coltul gurii cand le-am povestit treaba cu solutia de shoezi de parca era apa vietii. Unul din ei mi-a sugerat sa trimit obiectul in cala decat sa-l arunc sau sa-l trimit prin posta, asta daca pot sa ma lipsesc de vreo geanta sau rucsac in care sa bag sticla. OK, si asa m-am plimbat eu outside Holland si inside Holland cu o traista. Da, ok, s-a facut mishto de mine la vama (unde era un negru atat de dragutz, oh, God, atat de dragutz) iar la bagaje la biroul KLM m-au asigurat ca sigur ajunge bagajul cu mine la Bucuresti. Bineeee, mah! Si vedeam cum arunca sacosa aia peste bagaje, cum aluneca sticla (am pus sticla intr-o sacosa foarte subreda din material)….
In avion, am adormit. La modul bolnav si halucinant. Era frig in avion dar mie mi se parea ca-mi iau picioarele si mainile foc. De la febra.
Ajunsi acasa, am simtit din prima ca am venit in Romania. La vama s-a uitat in pasaport de vreo 3 ori (eu n-am ochelari in pasaport si eram tunsa periuta in poza, zici ca eram US Marine) si m-a intrebat de unde vin. Poftim? In loc sa-mi zici “welcome home si bine ca n-ati ramas pe undeva prin Europa”, tu ma intrebi de unde vin? In niciun aeroport nu m-a intrebat nimeni de unde vin. Sau unde ma duc. Numai romanii. La bagaje, am stat mai bine de juma de ora sa vina bagajele…inclusiv sticla in traista mea; cand am vazut-o m-am bucurat ca un copil, doar pierdusem 2 ore in aeroport din cauza ei. Lumea se imbulzea la valize, injurau…
Cand am pus piciorul in casa, mi-a parut rau. Mi-a parut atat de rau ca m-am intors, ca stau in tara asta si ca sunt roman. Sincer. Well, despre problemele de identitate nationala vorbim alta data.
Bottom line: o sa mai ajung si la Barca, si la Amsterdam dar numai cand e cald ca atunci sansele sa ma imbolnavesc sunt mult mai mici. ))) Sunt 2 orase superbe, tarile sunt superbe si oamenii sunt foarte ok. Chiar daca spaniolii nu stiu engleza sau olandezii pot sa dea uneori peste tine cu bicicleta.
Poze imediat.

Cum ziceam si in episodul 3, in ultima zi de Barcelona ne-am invins boala si am ajuns dimienata devreme in oras. Este superba coasta; daca pe 1 ian a fost urat, pe 2 ianuarie a fost cald si un soare absolut incredibil.
Am coborat din tren la Passeig de Gracia si am luat-o la pas in jos catre Placa Catalunya. O treaba foarte buna se intampla la Barcelona: unele trenuri au statie pana jos in oras. Iar pretul e acelasi, chit ca vrei sa cobori in gara Saints sau la Passeig de Gracia. Am facut poze din mers, de-asta multe sunt descentrate sau contre jour. Deh, poze de turist amator. Magazine peste tot, stanga, dreapta. Ma speriasem ca nu sunt reduceri si ca n-o sa-mi cumpar mai nimic. Gresit. Am intrat la Mango; deja aveau colectia de primavara 2007 din care, desigur, mi-am luat ceva.
Ok, am tzopait fericiti (my ass) pana la Corte Ingles, am intrat, ne-am pierdut, am ajuns la parter si m-am blocat la standul MAC. Scumpei i se facuse rau: alb ca varul, cu cearcane, panicant. Afara a fost mai ok dar ne-am prins ca treaba nu-i buna deloc. Cred ca a fost foarte bine ca am mers mult si ca afara era cald. La muzee era coada. In magazine, la fel. Multa lume, foarte multa lume. Pe Rambla spre port era targ de animale de companie: de la gaini dubios de coafate pana la soricei si veverite argentiniene. N-am putut sa ratam momentele cu un roman care juca alba neagra aproape de statuia lui Columb. Cam risky, mai ales ca politia era in zona si au mare boala pe ei.
La un moment dat, ne era foarte rau. Eu ma mai tineam pe picioare dar scumpa avea frisoane si ii era foarte frig. Comparatie: afara lumea era in tshirt, era soare, scumpa avea geaca de iarna, pulover, si caciula. Nu ne mai tineau picioarele, ne era foame si-am zis ca ne asezam la prima terasa pe care o vedem. Gresit! La prima terasa la care ne-am oprit, aveam un chelner gen “Sovata, anii 70″, cu o mutra de combinator de cartier. Bai, avem noi febra si ni se pare. Ok, am vazu meniurile, scumpa mancarea dar frate, ne era rau, era ultima zi in Barca, ma-sa! Ok, facem comanda si-l rugam sa ne aduc 2 pahare si apa sa ne luam pastilele. Dragilor, va jur, n-am vazut pahare mai soioase si mai murdare in viata mea. Cred ca nici la crasmele alea in garaje de pe langa bloc nu sunt paharele atat de murdare. Stiti cum ne-am ridicat si-am zbughit-o de-acolo? Speedy Gonzales e bebe pe langa noi. Am anulat comanda, am zis ca ni s-a facut rau, chestii. La 10 m mai incolo am mancat acelaasi chestii, plus bauturi in pahare super curate la jumate din pret.
N-am putut sa ratam Muzeul Figurilor de Ceara mai ales ca nu stiam daca avem tip sa vedem ceva la Amsterdam la Madame Tussaud. Mie nu mi-a placut. Sigur, sunt carcotas pentru ca mi s-a parut ca multe dintre personaje aveau capul disproportionat de mare fata de corp. Poze nu am reusit sa facem. Daca e sa nominalizez o camera care mi-a placut,atunci ar fi camera cu gangsteri
Toata plimbarea asta de o zi in Barca a fost un fel de cursa contra cronometru. Stiam ca la 19.30 e trenul, ca facem x minute cu metroul si ca tre sa ajunge la Acvariu. Asta a cam fost scopul final ca stiam ca nu putem sa facem vreun tur cu Bus Turistic si nici sa fim in stare sa mergem foarte mult pe jos.
Mi s-a parut genial portul. Si pestii din port. Si Mare Magnum. Si promenada. Si statuia lui Columb. Si Acvariul unde am platit cel mai scump bilet de intrare si de unde am plecat cu o sacosa de suveniruri. Si un pinguin. Si o focaaaaaaa! Da, am o pasiune pentru pinguini si foci. Pe langa aia pentru elefanti Hihihi! Si rechinii, si pinguinii vii de la acvariu, si pisicile de mare pe care le-am filmat, eu tipand in guar mare “hei, fishy, fishy, fishy”. Priceless!
Si lumea relaxata, si fun, si imbracata fain si amabila pe strada chiar daca nu stiu o boaba de engleza. Si la magazine sunt draguti si te ajuta sa-ti gasesti ceva si sa nu pleci cu mana goala. Eu am intrat la Big Jump care e magazin de snow la Barca si baietii aia nu mi-au gasit manusi cu protectie dar tot am plecat cu un rucsac de la ei (erau asha cute). Tot din categoria “cute guys”, si tipii de la magazinul de snow de la Amsterdam erau foarte cute amandoi. Oare de ce in magazinele de boarderi sunt baieti cute? )))))) Numai in Ro n-am vazut dar asta e partea a doua (cred ca Fane de la Boarders era acceptabil dar nu-mi aduc aminte de altul)
Si ce mi-a mai placut: ca miroase a curat in multe locuri (sigur, pe niste alei in Barri Gotic miroasea a pipi insa come on, cate poti sa ceri??!?!!?!)
Si nu mi-am cumparat ceva: balerini Sugar! Daaa, obsesia mea,. Am gasit magazinul, fetelor, trust me. Cand e vorba sa gasesc ceva, eu gasesc. Doar ca mi s-au parut nesimtit de scumpi, putine modele si materialul ciudat. Adica balerinii aveau material ok insa cizmele erau bleah! Mie imi plac multe chestii insa hotararea finala o iau cand pun mana pe lucrul respectiv. Am eu un pitic pe creier cu texturile, that’s meeee!
Well, all in one: e un oras superb. O sa mai merg cu siguranta inca o data. Asta daca nu ma apuc de catalana si imi caut job acolo.
Urmatorul si ultimul episod este despre Amsterdam si cum m-am plimbat eu prin Schiphol cu o sticla in mana aproape 2 ore.
Pozele vin si ele repede.

Am promis ca ma tin de treaba cu episoadele incredibilei vacante pe care am avut-o de anul nou.
Episodul 3 este legat de petrecerea de Revelion care a avut loc la club. La Pacha La Pineda. Acum o sa-mi sara toti prietenii in cap si o sa-mi spuna: Da, cu noi nu mai vii la club dar te duci in Spania. Da, dears, m-am dus. Si stiti de ce: nu te stie nimeni acolo, poti sa faci ce vrei fara sa se uite la tine lumea ca la ciudati.
Revenind. Biletul care includea 3 bauturi ne-a costat 42 Euro de fiecare. Era si mai ieftin daca il cumparam inainte de Craciun dar nu mai conteaza.
Dupa ce ne-am strans de pe drumuri, ne-am pus repede la masa ca sa nu ne prinda Anul Nou nepregatiti. Am mancat cele 12 boabe de strugure la miezul nopstii, am mancat o gramada de chestii super bune dar cu nume neinteles (stiu cum arata ce-am mancat dar nu pot spune ce). Pe la 12.30 ne-a venit taxiul, un van de 7 locuri. Da, la Cambrils exista taxi cu care poti sa mergi cu gasca.
Clubul a fost deschis in 1985 si e una din locatiile cele mai cunoscute de pe Coasta. Locatia are cam 2000 de locuri insa in afara era intins un cort in care intrau cam 4000 de persoane. La cort erau hip hop, dance si r’n'b, in club era hausareala. Cum a fost muzica: horror! Pana pe la 5 dimineata a bagat DJ-ul local numai hituri de MTV Club Zone iar dupa 5 a intrat vedeta serii Mistress Barbara, un travestit care a bagat niste ciocane de ne-a facut de cap. Pe noi romanii, ca spaniolii nu aveau nici o problema.

Lumea a venit imbracat ca de party de Revelion: costume, rochii auriii, argintii, negre, cu sau fara trena, gagici dezgolite, multe urate (oh, da), cu faimoasele “sarmale” si cocuri care se poarta in Balcani cu ocazia nuntilor si botezurilor. Romanii erau singurii imbracati mai sport ca sa ne-am obisnuit: la club te imbraci in tshirt, jeans i si bashcheti, nu?
Tin sa mentionez experientele mele la toaleta. De ce? Pentru ca au fost traumatizante dar au servit ca preambul la o discutie cu mama lui M, legata de cultura spaniola. Cand am intrat la baie, pe langa coada imensa, zgomotul facut de toate femeile alea era infernal. Multe minore, bete, extrem de agresive, foarte galagioase. Poate aveti in minte satrele de tiganci din piete. Femeile astea erau mai rau. Nu stia nimeni o boaba de engleza de-asta le-am si injurat cu glas tare pe cateva care m-au lovit ca sa treaca mai departe de mine. Asa se purtau toate. Nu am vazut una sa fie draguta, linistita, sa astepte la rand la baie. Totusi baile erau curate pentru ca 2 tipe spalau si curatau in permanenta. Ceea ce in RO, mai rar.
La bar insa a fost frumos: un singur barman si 6 barmanite, majoritatea niste bunaciuni. Bautura era servita in pahare de unica folosinta din plastic verde, ti se dadea restul la centima (nu ca la noi la club: berea e 80 dar tu dai 100 ca nu au rest) si batura era foarte buna. Am baut fara limita dar nu m-a durut capul a doua zi. Ca o paranteza: nu e ca la Embryo unde beau 2 cocktailuri si cand ajung acasa imi explodeaza capul de durere la cat de proasta e bautura. Si nu doar eu o patesc. Inchid paranteza.
M-a mirat treaba cu paharele de sticla insa ne-au lamurit promoterii (amandoi romani ): acum 2 ani a avut loc un incident in care un tip a aruncat cu un pahar de sticla inspre o tipa si i-a taiat fata. Acum nu mai primesti nimic in recipient de sticla. Nici macar berea.
Pe la 8 dimineata am cedat psihic si fizic si ne-am indreptat spre casa, prinzand un pic de rasarit de Mediterana de pe autostrada. A fost sublim, nici prin gand sa ne treaca ce-o sa patim next.
Pe la pranz m-au luat durerile de masele. Da, pana sa ma ia cu febra, m-au durut maselele de cand am plecat din Bucuresti. Am luat ceva Nurofen si m-am intors in pat. Scumpei insa deja ii era rau. Temperatura, frisoane, gatul inflamat. Am bagat medicamente insa spre seara mama lui M a plecat prin vecini sa caute ceva mai puternic. Seara m-a luat si pe mine nasul si gatul. So, ziua de 1 ianuarie a fost compusa din multe medicamente, frisoane si dormit. De mare exceptie.
Cat am stat in casa, am mai discutat cu mama lui M despre obiceiurile spaniolilor. Mentionasem mai sus ca incidentele de la baia fetelor de la Pacha au deschis o discutie. Well, ne-a povestit ca in Spania, femeia e capul familiei si ca in ultimii ani a exista o perioada in care crimele in familie erau ceva obisnuit: barbatul isi omora nevasta. Violenta domestica e ceva normal pentru ca femeile sunt agresive in viata de zi cu zi, cu toata lumea. Ne-a mai povestit de 6 ianuarie, Sarbatoarea Venirii Magilor cand copii din Spania primesc daruri. Mos Craciun e un concept relativ nou in cultura spaniola. Cadourile se fac pe 6 ianuarie, se organizeaza procesiuni si sarbatori locale foarte interesante. Si reducerile incep tot dupa 6 ianuarie. De la Anul Nou pana pe 6 ian, magazinele sunt deschise pana tarziu, sunt cozi si haos in magazine (been there) si toata lumea are ceva sacose de shopping oriunde in Barcelona.
Revenind la naratiunea noastra, pe 2 am zis ca facem pe dracu’n patru si ne miscam din casa. Asa bolnavi. Si am putut. Ne-am trezit la 7 si la 8.30 eram in trenul spre Barcelona. Cum a fost o zi in Barca pentru 2 bolnavi? In episodul 4.

De dimineata vorbeam de “scrisul pe episoade”.  Aseara am aruncat niste poze din Cambrils. Eu am stat ca o floare si imi faceam calcule si combinatii cu ce-am sa vad la Barcelona. Cand am aflat ca o sa stau la 120 km de Barcelona, pe malul marii, parca mi s-a strans inima. Insa welcome to alta tara, fratilor! Aici circula multe trenuri regionale. Asa pe gandite, cred ca aveam cam 10 trenuri regionale care treceau prin Cambrils si ajungeau la Barcelona in “Saints” sau in celelalte statii de tren din Barca. Dar cum am ajuns la gara? Aici vine o poveste. In Cambrils exista niste albii betonate. Nu curge niciun rau insa vara timp de 5 zile ploua foarte tare si foarte mult; toata apa care vine de pe versantii muntilor aflati la o aruncatura de bat, se duce spre mare. Intre mare si munti exista orase/statiuni gen Cambrils. Care, chiar daca au aceste albii foarte largi si amenajate cu cap, tot se inunda. Fun! Well, ne-am invartit mult dupa gara pentru ca in loc sa tinem un mal al raului, am tot facut zig zag pana ne-am prins ca exista un indicator. Plus ca un tip dragutz care strangea gunoiul a inteles ceva din “estacion de tren” si ne-am aratat prin semne ca suntem vraiste cu orientarea in spatiu si ca trebuie sa fim pe celalalt mal.
Bun, dupa ce-am mai intrebat niste tineri parinti care stiau cuvintele de baza atat de necesare “straight ahead”, “left” “right”, am gasit gara. Trenul plecase desigur. La 11.37. Noi am ajuns la 11.40 in gara. O ora si jumatate ne-am invartit pana am gasit ceva sa luam de mancare. Adica un bar cu tapas. Bietul om de la tejghea nu stia o boaba de engleza dar mai ales cuvantul magic “sandwiches”. Again, prin semne ne-am prin ca “bocadillos” inseamna sandwich. Fir’ar! Rezultatul: o farfurie imensa cu creveti marinati si cu masline (delicios, mi-am lins degetele) si doua baghete cu chorizo genuine. Si Cola la can slim. Nice. Total 11 euro.2 oameni.
Am mai pierdut vreo ora pe malul marii. Plin de hoteluri, case, blocuri de apartamente, restaurante, oameni care baga jogging, pensionari cu catelul, multi biciclisti la modul profi. Mama lui M.ne-a zis dupa aia ca din Cambrils chiar se trag multi campioni la ciclism ai Spaniei si ca e un sport cu traditie. Frumos.Apa calda, soare, multe pietre pe plaja si in apa, munti, barci si chinezi
Gara era cam la 10 min de mers asa ca nu ne-am grabit sa ne intoarcem pe peron. Oricum, am descoperit un lucru trist dar adevarat: trenurile intarzie in Spania cand vin in statie dar niciodata cand pleaca din statie. )))))))))))))
La 15.40 am fost in statia Saints din Barca. Nici nu stiti ce fericita eram cand am calcat din gara la metrou. La metrou, supriza: luati cartela de la automat. Am luat. Vroiam sa ne facem abonament dar bine ca nu ne-am facut ca a doua zi urma sa ne imbolnavim si aruncam 20 de euro pe geam. Care era statia de pe linia verde care ne-a sarit in ochi: Sagrada! Normal ca ne-am urcat in metrou si ne-am dus tinta acolo. Ca o paranteza, in metrou am calatorit langa un arab cu salvari si turban. Si cu o sacosa verde
La Sagrada era sa-mi rup gatul. Pai numai mie mi se intampla dinastea. Ca eu le patesc pe toate. Adica: atunci cand am iesit din metrou, vedeam in fata ochilor o Pizza Hut. Cand m-am intors, am dat cu ochii de Sagrada. Si am bagat un “uau” din-ala prelung, masurand din cap pana in picioare “locatia”. Doar ca m-am dat un pas in spate unde exista o treapta. Pe cae ma uitat sa mai calc. Senzatia a fost ciudata. Eram happy ca nu mi-am rupt nimic, ca am ajuns la Sagrada dar mi-era frica sa pasesc. Mi se cam taiasera picioarele. Bagat mana dupa aparat, facute poze, dat flit la prima tiganca la cersit, masurat coada de intrat la Sagrada, lasat pagubasi, invartit in jurul ei, holbat maxim de sus in jos, stanga dreapta. Ma credeti ca mi-a placut mai mult decat Notre Dame?!?!?! Da, tocmai eu, fan declarat a Notre Dame (daca citeste profa mea de franceza, o sa lesine)
Ok, dupa ce-am trecut de socul Sagrada, am incercat sa ajungem la o dugheana a biroului de turism sa ne luam bilete pentru Bus Turistic. Dar era inchis. Mi se pare si normal din moment ce era 31 dec. Plin de turisti. Ok, cu un pic de panica ne-am invartit prin zona si ne-am dat seama ca nu stim incotro sa o luam. Ca n-avem harta. Am dat cu mare strangere de inima 3 euro pe o harta pe care n-am folosit-o deloc dar macar ne-am edificat unde tre sa ajungem: Passeig de Gracia. Numai bine am facut; am tot mers spre Placa Catalunya, am vazut Corte Ingles si mi-am dat seama pe unde suntem. La pas usor am coborat spre Barri Gotic, mai alunecand spre stradutele laterale. Unde am descoperit un magazin cu genti. Am cumparat doua din ele. 10 metri mai incolo 2 punkiste cu cateii lor cerseau bani. Le-am dat. Poza e aici. Fun fetele. Pana am ajuns la Portal del Angel, ne-am uitat la o expozitie cu vanzare a unor artisti catalani, la tot felul de comedianti care faceau cate ceva for some pennies. Ne-am mai invartit pe stradute pana ce ne-am dat seama ca ratam trenul de 19.33 si n-am mancat nimic de dimineata. Fuga la metrou, cu stop la Burger King. Mancarea oribila si murdar. La metrou, haos; toate natiile pamanstului mergeau atunci in seara aia cu metroul din Barcelona. Aam cam pierdut timp in statii si era cat pe-aci sa pierdem trenul de Cambrils. Bafta mare: la gara s-a eliberat inca un ghiseu si doamna de acolo ne-a asigurat ca in alea 3 minute pana pleaca trenul ii platim si biletele si ajungem si pe peron. Peronul 5, la 10 metri de ghiseu adica Am ajuns intr-un minut, ne-am urcat in tren si ne-am linistit. Asta temporar ca un punker neobosit a zdranganit la chitara o ora si jumatate pana la Cambrils. A coborat cu noi .
Ce-am facut in noaptea de Revelion? E si maine o zi!

So, cum toti prietenii, fellow bloggers si colegi de la munca (care mi-au descoperit blogul) ma intreaba “kum fu?”, m-am apucat de scris.
Am plecat intr-o frumaosa dupa-amiaza de 30 dec 2006. Pentru ca prietenul care ne-a dus la aeroport ne-a zis ca ajungem in 30 min, pe cuvantul lui, ne-am “facut” cu o ora de stat prin casa, cu bagajele facute, pregatiti si imbracati. Si ce ne-am zis noi “hai sa vedem un episod din “LOST” ca tot zburam cu avionul”. O idee foarte proasta.
Ajunsi in aeroport, ne-am intalnit cu o amica care incerca sa plece atunci la Amsterdam. 600 Eur biletul. Nice! N-a plecat
Am trecut de check in (by the way, hartiile pe care se printeaza pass-urile la Otopeni sunt foarte misto – aia la Barcelona zici ca au hartie de impachetat salamul), vamesii au facut glume stupide, tipic romanesti (catre scumpa “unde ai ascuns pistolul?”) si am ajuns in duty free. Sarac, urat si trist. Ne-am asezat sa bem un Sprite si o cafea pe care am dat 5 Euro, mica si proasta. Again, inca eram in Romania. Vis a vis DJ Pedro cu care ne-am si intors in avion. Se ducea la Ibiza unde e a pus muzica de anul nou la DC10.
Ne-am urcat in avion – frig, urat si trist. Am simtit pana am decolat ca suntem in Romania – pana si pista are gropi, ma-sa!
Pana la Amsterdam am trecut prin multe goluri de aer, o furtuna de zapada, ploaie. Eu n-am stat la geam dar scumpa a avut ceva emotii pana am aterizat. Cum n-am fost ever la Amsterdam, am facut niste super ochi la cat de mare e aeroportul si cat de fain se vad orasul si canalele.
Prea mult timp de holbat n-am avut pentru ca am avut escala 40 min si n-am facut decat sa alergam sa ne gasim poarta de unde plecam. Poarta pe care am gasit-o (cum zicea si Gabi, orice prost se descurca la aeroport in Amsterdam) insa la care am stat 20 min la coada.
In avion a fost fun: o gramada de olandezi, niste pusti, care plecau la party la Barca, multi amerindieni (am aflat ulterior ca sunt foarte multi in Spania si ca au prioritate cand cer azil in Spania; cred si eu la cate au patit de pe urma conchistadorilor dar tot nu compenseaza), multe cupluri de spanioli cu copii mici chinezi (tot dupa aia ne-am povestit mama lui M ca natalitatea e foarte scazuta in Spania si ca se infiaza multi copii din China si Africa)
La aterizare la Barcelona, surpriza de proportii: pilotul a ratat ceva culoar si a aterizat super brusc. Eu aveam nasul infundat, o chestie total gresita cand zbori. M-au luat niste dureri crunte de cap, parca cineva imi taia creierul felii. Nu aveam aer, ma sufocam de durere si ma dadusera lacrimile. Tipul de langa mine s-a super panicat, imi tot intindea bomboane mentolate ca sa-mi desfund nasul, eu ii faceam semn sa ma lase, scumpa ma tinea de mana, vecinii de culoar se uitau dubios. So, aterizare cu show. Asa l-am inteles pe Dan Electrician de ce uraste avioanele.
La Barca am stat la bagaje, ni le-am luat si am iesit. Like “ieshit” din aeroport, fara vama, fara intrebat de unde suntem si in ce scop venim in Spania. Cititi posturile anterioare cu panica mea ca nu am cazare&stuff si ca imi ratez vacanta asa.
Am plecat de la aeroport. Am mers 120 km in afara Barcelonei. La Cambrils, o statiune pe malul Mediteranei. Absolut superb ziua; noaptea zici ca au dat cu bomba. Nu e nimeni.
Episodul 2 cu Cambrils urmeaza. Stay tuned.

We’re back! Amandoi bolnavi. Scumpa e mai rau ca a facut bronsita. Eu sunt pe acolo. Febra, dureri musculare, nas infundat, tuse groaznica.
Ne-am facut vacanta printre pastile si ceaiuri fierbinti. Dar tot ne-am plimbat.
Povestile, to come very soon! Acum tre sa fug la marmacie sa cumpar ce ne-a dat doctorul din RO. Ca la Barca nu-ti da nimeni medicamente daca n-ai reteta.

Maine voi fi super stresata chiar daca ne duce un prieten la aeroport. O sa verific lista cu lucruri care trebuie luate, o sa merg dimineata sa caut pungi autosigilante (am una dar nu este transparenta!), o sa uit ceva cu siguranta, o sa verific gaze si apa, o sa dau pisicii de mancare, o sa fac un dus, o sa put on the travel outfit, o sa verific daca am luat actele si banii si o sa ies pe usa.
La 17.45 o sa wave good bye de pe Otopeni! Wish me luck! Sa nu ploua, sa nu cada avionul, sa nu ma apuce durerea de masele si sa nu ma prade vreun roman!
So, o spun de pe acum:

LA MULTI ANI 2007! Sa ne fie integrarea cu noroc!

Kisses! Si va multumesc pentru anul asta! )))))))))))))))

De azi intr-o luna, la 17.45 voi fi intr-un avion al KLM cu destinatia: BARCELONAAAAAAAAAAAAAAAA!
Asta daca nu mor pana atunci, sau imi rup vreun picioar sau stuff like that cand se pune universul contra ta!