Din acest moment intr-o saptamana sunt in cursa KLM Amsterdam-Lisabona!
Yeah, baby!
Am schimbat ultimii bani, sunt in buget, trec in revista bookletul de Lisabona si Amsterdam sa vad la ce harti mai dau print si that’s it!
Inca 3 zile de munca….ah, de-ar trece ma repede! Trebuia sa-mi iau liber direct de luni insa am vazut pe propria piele data trecuta ca daca ai liber inainte sa pleci in vacanta, timpul trece mai greu.

Sunt datoare cu ultimul episod din vacanta.Adica au trecut 2 saptamani de cand m-am intors si de-abia acum termin de povestit. Asa mi-am dat seama cum sa fac un rezumat prietenilor si colegilor care ma intreaba cum a fost.
La un moment dat, va impartaseam suferinta prin care ma trecut la aterizare la Barca. Am plecat cu frica la aeroport. De fpat, taxiul a intarziat cam 10 min, noi ne-am panicat (stetam intr-o parcare la 2.45 dimineata, frig, masini putine, nu stiam spaniola, nu aveam numarul taximetristului), M a sunat dupa taxi si a venit. Bine ca eram semiadormiti ca omul a bagat 180 pe autostrada mai tot timpul…dar nu mai aveam putere sa-mi pun centura sau sa-l intreb ceva. La 4.15 eram la aeroport. In afara de oamenii care dormeau in aeroport (descaltati, in saci de dormit sau pe bagaje), eram cativa rataciti la avionul de Amsterdam si un grup galagios de italieni care zburau la Milano. Niciun magazin deschis. Niciun bar sau cafenea deschisa in duty free. Bine ca ne-am luat ceva apa in rucsac si-am zis sa riscam sa trecem de check in. Romanii mi-au confiscat apa insa spaniolii m-au lasat sa trec relaxata. In fata noastra era cu siguranta un american pentru ca si-a scos tot ce avea metalic de pe el, s-a descaltat (bleah), si-a desfacut si pornit laptopul si dupa aia a trecut prin detectorul de metale. Paranoiaaaaaa! Restul ne-am uitat ca la urs si doar ne-am scos curelele si maruntisul din buzunare
Am intarziat sa urcam in avion ca erau nu stiu ce probleme (panica iar). Decolarea a fost asa faina insa eu stateam lipita de scaun si-mi siroiau lacrimile si nu vroiam decat sa ajungem dracu la Amsterdam. Am prins rasaritul in avion si e absolut superb. Si daaa, am vazut Parisul din avion ))))
Amsterdam: am visat orasul asta in ultimele 2 luni like everyday. Parca mai mult decat Barca! Nu m-a mirat cand am vazut ca plouase si era innorat. Speranta mea era sa nu ploua ca ne era destul de rau cat sa nu alergam prin ploaie de nebuni.
Ne-am prins cum e cu trenul si taxiul din aeroport cand ne-am intins la vorba cu o doamna de la ceasuri din Dutyfree care ne-a sfatuit sa nu luam taxiul ca e super scump ci sa coboram la gara si sa luam trenul, de vreo 4 ori mai ieftin si de 3 ori mai rapid. Desigur, daca intrebi pe cineva ceva, sigur stie ceva si te trmite pe drumul cel bun.
In 15 min eram la Centraal Station, care acum cateva zile a ramas fara acoperis dupa furtuna.
Prima impresia: ma-sa de vant rece si ploaie. Super pozitiv am inceput ziua. Subsemnata trebuie sa faca mea culpa: la Barca am plecat cu un dosar de foi cu harti, detalii despre locatii, magazine, etc, la Amsterdam am dat print doar dupa adresele a 2 cabinete de tattoo&piercing, pe care oricum nu mai aveam chef sa le caut. Nici o harta. Si am bajbait vreo 2 ore pe canale laterale in loc sa o luam drept inainte, o statie de tramvai pana in piata centrala. Za boyfriend deja mi-a facut shmotru dar mai am si eu scapari Am trecut pe langa zeci de sex shopuri, coffee shop-uri, magazine…am trecut pe langa ele si nu m-am oprit mai nicaieri in primele 2 ore…poze si mers, poze si mers. Era sa dea una cu bicicleta peste mine ca doar trecerea de pietoni nu e pentru pietoni. Nu m-am abtinut si-am intrat in magazinul unor artisti olandezi cu niste chestii de deco absolut superbe si in unul de snowboarderi unde desigur, baietii erau foarte cute. Am ratat insa magazinul unui indian care era full de argintarie si pietre semipretioase…si acum regret ca n-am intrat acolo
Simtul orientarii dupa ureche a mers la noi dupa ce ne-am invartit cam in cerc si am zis sa incepem sa ne holbam si noi in jur si sa estimam unde suntem. Si eram bine. Dupa ce-am trecut de casa Annei Frank, am vazut in departare cupola Palatului Regal si am tinut-o drept. Sigur, la Apple Store nu mai aveau noul Shuffle care este un best seller in Europa. Si cam out of stock.
Cum aveam buget de cheltuit si la Amsterdam, am luat-o inainte pe una din stradutele comerciale unde yess, mi-am gasit si eu jeansi care stau pe mine bine. Era full de reduceri, la H&M ajungand sa aiba reduceri la reducere. Si hainele aranjate, fara femei isterice care rascolesc prin gramezi de haine (cum a vazut o prietena la Viena in aceeasi perioada)
La Foot Locker vanzatorul l-a combinat pe prietenul meu sa cumpere o solutie de curatat shoezii. 9 Eur, in p***a ma-sii. Dupa ce am ajuns la aeroport, ne-am relaxat un pic (a se citit atipit pe scaune pe bagaje)si ne-am prins, desfacand sacosa, ca avem acest obiect cu care n-ar trebui sa fim in aeroport, daramite in avion. Subsemnata, razboinicul luminii, a plecat cu sticla, pasaportul si pass-ul prin aeroport sa ceara explicatii/ajutor. Ca in avion ai voie cu maxim recipiente de 100 ml iar solutia lui peste avea 330ml. La KLM m-au trimis la Security, la Security am dat peste niste baieti care zambeau in coltul gurii cand le-am povestit treaba cu solutia de shoezi de parca era apa vietii. Unul din ei mi-a sugerat sa trimit obiectul in cala decat sa-l arunc sau sa-l trimit prin posta, asta daca pot sa ma lipsesc de vreo geanta sau rucsac in care sa bag sticla. OK, si asa m-am plimbat eu outside Holland si inside Holland cu o traista. Da, ok, s-a facut mishto de mine la vama (unde era un negru atat de dragutz, oh, God, atat de dragutz) iar la bagaje la biroul KLM m-au asigurat ca sigur ajunge bagajul cu mine la Bucuresti. Bineeee, mah! Si vedeam cum arunca sacosa aia peste bagaje, cum aluneca sticla (am pus sticla intr-o sacosa foarte subreda din material)….
In avion, am adormit. La modul bolnav si halucinant. Era frig in avion dar mie mi se parea ca-mi iau picioarele si mainile foc. De la febra.
Ajunsi acasa, am simtit din prima ca am venit in Romania. La vama s-a uitat in pasaport de vreo 3 ori (eu n-am ochelari in pasaport si eram tunsa periuta in poza, zici ca eram US Marine) si m-a intrebat de unde vin. Poftim? In loc sa-mi zici “welcome home si bine ca n-ati ramas pe undeva prin Europa”, tu ma intrebi de unde vin? In niciun aeroport nu m-a intrebat nimeni de unde vin. Sau unde ma duc. Numai romanii. La bagaje, am stat mai bine de juma de ora sa vina bagajele…inclusiv sticla in traista mea; cand am vazut-o m-am bucurat ca un copil, doar pierdusem 2 ore in aeroport din cauza ei. Lumea se imbulzea la valize, injurau…
Cand am pus piciorul in casa, mi-a parut rau. Mi-a parut atat de rau ca m-am intors, ca stau in tara asta si ca sunt roman. Sincer. Well, despre problemele de identitate nationala vorbim alta data.
Bottom line: o sa mai ajung si la Barca, si la Amsterdam dar numai cand e cald ca atunci sansele sa ma imbolnavesc sunt mult mai mici. ))) Sunt 2 orase superbe, tarile sunt superbe si oamenii sunt foarte ok. Chiar daca spaniolii nu stiu engleza sau olandezii pot sa dea uneori peste tine cu bicicleta.
Poze imediat.

So, cum toti prietenii, fellow bloggers si colegi de la munca (care mi-au descoperit blogul) ma intreaba “kum fu?”, m-am apucat de scris.
Am plecat intr-o frumaosa dupa-amiaza de 30 dec 2006. Pentru ca prietenul care ne-a dus la aeroport ne-a zis ca ajungem in 30 min, pe cuvantul lui, ne-am “facut” cu o ora de stat prin casa, cu bagajele facute, pregatiti si imbracati. Si ce ne-am zis noi “hai sa vedem un episod din “LOST” ca tot zburam cu avionul”. O idee foarte proasta.
Ajunsi in aeroport, ne-am intalnit cu o amica care incerca sa plece atunci la Amsterdam. 600 Eur biletul. Nice! N-a plecat
Am trecut de check in (by the way, hartiile pe care se printeaza pass-urile la Otopeni sunt foarte misto – aia la Barcelona zici ca au hartie de impachetat salamul), vamesii au facut glume stupide, tipic romanesti (catre scumpa “unde ai ascuns pistolul?”) si am ajuns in duty free. Sarac, urat si trist. Ne-am asezat sa bem un Sprite si o cafea pe care am dat 5 Euro, mica si proasta. Again, inca eram in Romania. Vis a vis DJ Pedro cu care ne-am si intors in avion. Se ducea la Ibiza unde e a pus muzica de anul nou la DC10.
Ne-am urcat in avion – frig, urat si trist. Am simtit pana am decolat ca suntem in Romania – pana si pista are gropi, ma-sa!
Pana la Amsterdam am trecut prin multe goluri de aer, o furtuna de zapada, ploaie. Eu n-am stat la geam dar scumpa a avut ceva emotii pana am aterizat. Cum n-am fost ever la Amsterdam, am facut niste super ochi la cat de mare e aeroportul si cat de fain se vad orasul si canalele.
Prea mult timp de holbat n-am avut pentru ca am avut escala 40 min si n-am facut decat sa alergam sa ne gasim poarta de unde plecam. Poarta pe care am gasit-o (cum zicea si Gabi, orice prost se descurca la aeroport in Amsterdam) insa la care am stat 20 min la coada.
In avion a fost fun: o gramada de olandezi, niste pusti, care plecau la party la Barca, multi amerindieni (am aflat ulterior ca sunt foarte multi in Spania si ca au prioritate cand cer azil in Spania; cred si eu la cate au patit de pe urma conchistadorilor dar tot nu compenseaza), multe cupluri de spanioli cu copii mici chinezi (tot dupa aia ne-am povestit mama lui M ca natalitatea e foarte scazuta in Spania si ca se infiaza multi copii din China si Africa)
La aterizare la Barcelona, surpriza de proportii: pilotul a ratat ceva culoar si a aterizat super brusc. Eu aveam nasul infundat, o chestie total gresita cand zbori. M-au luat niste dureri crunte de cap, parca cineva imi taia creierul felii. Nu aveam aer, ma sufocam de durere si ma dadusera lacrimile. Tipul de langa mine s-a super panicat, imi tot intindea bomboane mentolate ca sa-mi desfund nasul, eu ii faceam semn sa ma lase, scumpa ma tinea de mana, vecinii de culoar se uitau dubios. So, aterizare cu show. Asa l-am inteles pe Dan Electrician de ce uraste avioanele.
La Barca am stat la bagaje, ni le-am luat si am iesit. Like “ieshit” din aeroport, fara vama, fara intrebat de unde suntem si in ce scop venim in Spania. Cititi posturile anterioare cu panica mea ca nu am cazare&stuff si ca imi ratez vacanta asa.
Am plecat de la aeroport. Am mers 120 km in afara Barcelonei. La Cambrils, o statiune pe malul Mediteranei. Absolut superb ziua; noaptea zici ca au dat cu bomba. Nu e nimeni.
Episodul 2 cu Cambrils urmeaza. Stay tuned.