scurt pe 2

Treaba asta cu normalitatea e foarte tricky. Normal este o chestiune extrem de relativa pentru ca implica raportarea la ceilalti. Insa daca nu vrei sa te raportezi la ceilalti, inseamna ca esti nebun aka nu esti normal?

Acum 10 min un barbat pe la 50 de ani, tragea cu nesat dintr-o sticla de Noroc de 1 litru. E apa minerala, isi spunea el in barba cat sa auzim toti din statie. Muie Dinamo, baa, o sa ajungeti in B! Un mos de colo: ba, la nebuni cu tine.

Freeze.

Ce vi se pare ciudat:

• dimineata un barbat de 50 de ani deja sa fie “afumat”. Cine l-a impins? Societatea? Necazurile? Lipsa de vlaga sa se lupte cu necazurile?
• un mos care l-a admonestat ca e nebun pentru ca omul vorbea singur intr-un loc public?
• ca urla “muie Dinamo” la 100 de metri de stadionul lor?

Ce m-a deranjat pe mine: toti din statie se uitau la el ca la un jaf. Bai oameni buni, sa mor eu, toti credeti ca suntem Sfantu Gheorghe in lupta cu problemele de zi cu zi? Eu m-am saturat sa ma lupt, sa ma zbat. Asa ca ignor. Asta ma face “de dus la nebuni”?

Am observat lucrul asta in atat de multe circumstante. Societatea ti-a trasat deja drumul: cresti, inveti, ai un job, te casatoresti, faci un copil, il cresti, iesi la pensie. Mori.

Si daca eu nu vreau sa-mi joc rolul perfect in societate? Cum ar fi sa-mi vand casa si sa ma mut dracu la tara sa cultiv rosii si porumb? Si sa ma culc noaptea rupta de munca dar cu creierul limpede? Nu am inteles treaba asta cu unchii si matusile mele care s-au mutat la tara. Cum sa lasi confortul din oras sa vii la tara, la cocina, la wc in curte????

Pai va spun eu: matusa-mea Gina e alta om de cand s-a  mutat la tara. E senina.E linistita, ea fiind mega colerica din fire.

Poate asta ar trebui sa fac si eu si sa va scriu cum mi-a fatat vaca sau cum mi-au inflorit ciresii.