povesti la metrou

Ieri pe la pranz eram in statia de metrou de la Victoriei indreptandu-ma spre Aurel Vlaicu. Stateam pe o banca. Langa mine o pustoaica de la liceul industrial incerca sa ia de pe bermude o guma care se intinsese. Tot tragea de ea si o intindea mai mult. O doamna in varsta un scaun mai incolo se lasa pe spate si-mi zambeste strengar uitandu-se catre pustoaica asta. Ma uit si eu, ii zambesc, ma uit la asta, ma gandeam “sa-i zic, sa nu-i zic…ii zic”. “Stii, cand ajungi acasa, baga pantalonii intr-o punga si dupa aia la congelator ca se ia asa guma de pe pantaloni” (chiar asa e, pe bune, am scos asa guma de pe jeansi). Asta zice “daaa, chiar asa? ai incercat tu? binee”. Ok, fara “mersi, multumesc” sau alte chestii. Tac si nu-i mai spun nimic. Individa ce face? Scoate o guma dintr-un ambalaj dinala de medicament, baga guma in gura si arunca ambalajul dupa banca. Am ramas soc. Sa ma iau de ea, sa-i bat obrazul…? La cat de taranca era, imi trabuia tiganie in statia de metrou. Da, am fost lasa ca nu m-am luat de ea. A venit metroul si s-a apropiat doamna de mine. “Ce i-ati zis donsoara? Ca se ia daca ii baga la congelator. Aaaa, ce bine ca mi-ati zis si mie. Multumesc frumos.” Mi-a zambit si s-a asezat pe scaun. End of story.