So, I think it’s about time I start this blog in English. Having in mind my encounter with some called native  English speakers that I found really hard to understand, maybe I should start writing about my London adventure in the local language. Do not worry, this is an excellent language exercise, having in mind that I will have to perform some interesting end of term projects this year.

Yesterday was the first house hunting day since I arrived here. But before facing the first situation with me as a renter, not a house owner, me and my dear friends took a stroll at Hampton Court  Gardens, the famous Henry 8th gardens. Silly me, I thought it as just A GARDEN but it’s am amazing park around the palace, with the famous tennis court where Henry 8 played tennis before taking his wives’ heads off. Quite a lot of fun, isn’t it?

House hunting in London…wow…First of all, the Bible of house hunting in London is Gumtree. You selecrt your borrough, the wished budget (per week, my friends) and you pray you will find a decent house, with nice people. I wasn’t used to do house hunting as I did it 7 years ago before buying my house and this is it. First house, a hoax. Actually the room was available but it was a small one but a more expensive one but the owner was not at the meeting. Ok, next on the list. 2 Overground stations further from school. Nice neighbours, nice girls but there were some issues with the house itself. These 2 visits helped me organise myself and make a list to check for the next house hunting trips.

My advice, when in London, be prepared when looking for a house. There are people telling you something and the situation at the house is different. Flat sharing involves a lot of emotional factors, not only budget and placement. I will keep you posted as I hop it helps when you move here.

Today….today is travelling card ad mobile offers day. DO not worry, I love asking a lot of questions

Povestea cu cele 200 de zile cu ploaie in Londra pare sa fie un mit. Ieri a fost soare si cald pe cand la Bucuresti ploua si era frig. Sa fi luat eu toata vremea buna?

Am ajuns la scoala. So nice Vai, ce gazon, ce cladiri, cat de aproape de mijloacele de transport e (e o statie in fata scolii) si ce atmosfera de college ca in filme. Am baut o cafea mai ieftina ca in oras desi mancarea era scumpa. Am vazut studenti din toata lumea si inca nu au inceput toti scoala; era doar o prima sesiune de inscrieri. Cursurile incep pe 3 oct dar pana atunci sunt tot felul de induction courses ca sa vedem si noi cu ce se mananca masterul asta

Next stop…pfiu, nici nu mai stiu Regent Street, Oxford Street, Chinatown!!! Yummy, Pekin duck in multe vitrine!!! Si destule locuri de all you can eat chinezesc si la pret foarte bun.

Nu am calcat in Topshop sau H&M pentru ca nu simt nevoia. Sa fiu in capitala modei si totusi sa nu cedez sa intru in magazine…well, yes, it can happen to me too   Am fost copil prevazator si mi-am luat haine de acasa ca n-am buget de aruncat. Am nevoie de basics gen tricouri, lenjerie, sosete nu de geci, tenisi sau genti.

Keep u posted guys

Bate un vant si e frig…uau, era frig acasa dar aici chiar racoare. Mai de geaca de toamna.

Faza zilei a fost in Windsor unde am stat pe malul apei si am hranit lebedele din mana. Like ditamai pasaroiul care a mancat din mana mea. Weird feeling.

Maine o sa ajung in Londra, sa trec pe la scoala in vizita ca de luni trebuie sa ma inregistrez. Teoretic nu e mare lucru de facut dar e foarte exciting.

Sunt uimita cat de relaxati circula biciclistii; o bucurie sa vezi piste de biciclisti si conducatori auto relaxati.

Dubios cu condusul pe  dreapta dar mai degraba din perspectiva mea, ca participant la trafic. Am tot timpul senzatia ca ceilalti sunt pe contrasens

Well, sunt happy ca merge netu’ de-asta sunt mai telegrafica Keep you posted

Am o valiza mare, plina, cu mai toate lucrurile pe care vreau sa mi le iau Deci am loc. Maine mai adaug ce se usuca azi. Sa vedem sambata cum stam. Ar mai fi niste carti, poate si o geaca foarte groasa, niste cizme.

Pfiu. Nu stiu ce sa va spun legat asa, de plecare. Mergeam azi prin centru, ca am fost la Webstock, si dupa aia m-am dus spre birou si m-am simtit extrem de detasat de … tot. Adica am simtit ca nu apartin locurilor pe unde mergeam.

Mda, eram cu capul prins intr-o valtoare de ganduri dar serios, nu am simtit ca sunt cu mintea aici.

Am 2 valize imense, thanks to the amazing G Panica de moment: nu am loc!!!

…(desi nu am pus nimic in ele)

Ma comport ca un nevrotic. E normal?

Tocmai mi-am trimis alegerile pentru cursurile optionale. Iata ce am preferat sa am in meniu, pentru semestrul de toamna si de primavara. Nu se stie daca o sa am si loc  dar eu incerc sa le fac pe astea:

Autumn Term

Course Title:   The Structure of  Contemporary Political Communications

Course Title:    Interactive Media – Critical Theory

Spring Term

Course Title:       Media, Ritual and Contemporary Public Cultures

Course Title:       Media Audiences and Media Geography

Acum, nah, toate pareau super interesante dar ma vad ingropata la biblioteca. Sigur, mi le-am ales ca sa-mi ocup 2 zile pe saptamana cu scoala: ma duc la cursuri, la seminarii si restul zilei la biblioteca. Wish me luck!

6 zile au mai ramas pana plec. E foarte ciudat. Daca atunci cand am aflat, am zis ca mai e o vesnicie pana plec, acum vad ca de fapt e foarte putin. Si ca mai sunt multi oameni dragi cu care vreau sa ma vad si nu o sa reusesc. Asa ca va spun de acum “sorry but drop by in London”.

Nu am facut niciun bagaj. So that you know.

Mai am 5 zile de lucrat la job. Si doar 5 zile sa mai ajung sa-mi inchid un cont bancar si sa-mi ridic limita de la altul ca sa pot sa cumpar online cu el si sa mi-l bag in contul de PayPal.

Multe chestii de facut. Lista e sfanta

Naiba sa-i ia pe notari. Trebuie sa-mi traduc diploma de licenta si sa o legalizez. Datorita unei persoane foarte dragute care e si traducatori autorizat, am reusit sa o traduc fara sa mai platesc (50 de lei mi-a cerut un traducator!!!!). Ei, traducerea trebuie legalizata la un notar. Notar care face figuri daca nu e un traducator autorizat care s-a inregistrat la cabinetul lui. Incredibil! Asta ca sa te plimbi ca prostul prin oras si sa te umpli de spume.

Luni ma voi duce la notarul unde e inregistrata persoana care m-a ajutat ca sa fiu sigura ca se rezolva. Si de restul, I do not care. Am traduceri la note, am hartie de la scoala in romana si engleza si asta e. Ma gandeam sa-mi mai traduc certificatul de nastere si sa il legalizez. Dar nu cumva sunt prea prevazatoare?

Well, asta e.

Nu mai stiu cand scriam ca are Dumnezeu grija in fiecare zi sa-mi aduca aminte de ce plec.

Mi-am aparat proiectele si brandurile ca un caine turbat in ultimii 9 ani, fie ca am fost in postura clinetului, fie ca am fost in postura agentiei. Acum 2 saptamani stateam cu un client de-al meu, venit prin agentie si faceam strategie de brand pe un proiect pentru ca agentia nu fusese in stare sa ii dea nimic. Agentie cu renume international. Cum dracu’ sa nu te enervezi? Sigur, castigata sunt eu si compania unde lucrez pentru ca acum clientul are incredere in mine si in ce-i propun eu, nu in ce bajbaie “agentia de retea”.

Unde naiba sunt oamenii aia buni din agentii? Aia putini care erau??? Pe unii ii stiu, si-au facut firmele lor. Altora li s-a taiat cheful si s-au apucat de altceva. Cei care au ramas sau au venit dupa, sug precum vampirii sangele si viata din cei din jur, calcand pe cadavre in putrefactie, trambitand concepte si cuvinte frumoase prin birouri corporate dar lipsite de valoare si consistenta.

WHAT THE FUCK IS WRONG WITH YOU, PEOPLE???

V-a pervertit atat de mult frica pentru ziua de maine, dorinta de a avea cat mai multi bani incat nu mai aveti niciun neuron functional si nicio celula responsabila cu nenorocitul ala de bun simt????

Ma bucur ca plec, va jur, dar in acelasi timp imi dau seama ca fug si de voi. Fug ca dracu’ de tamaie pentru ca sunteti niste ciumati. Pangariti tot in jurul vostru, parjoliti si ultima farama de umanitate din oamenii care lucreaza cu voi.

Din pacate, pentru voi nu mai exista salvare. O sa ramaneti niste oameni tristi si goi. Si poate cu vreo masina de figuri, luata in leasing.

Depinde foarte mult cat de pregatit mental esti cand vrei sa pleci. Eu mi-am construit un zid in jurul ideii de a pleca si dupa aceea in jurul decizie de apleca. Ca sa le protejez sa nu ma razgandesc. E foarte usor la 30 de ani sa spui ca pleci. Ca o iei de la 0 in alta parte, lasi prieteni si familie si te duci in lume. Cred ca la 20 de ani e mai usor.

Gresesc?

Sau e foarte important mindset-ul, si nu varsta?