UrbanDelice

Pe motiv de confort, sunt un mare fan al tenisilor Pointer. Iata ce-am selectat pentru primavra si vara asta.

adidas Originals Augmented Reality Pack

SUPRA TK Society

E un ad la Citibank. Eu as inlocui “marshmallows” cu “chocolate caramel”. To die for

Un rucsac super simpatic. Mueslii Backpacks

True indeed

From here

In sfarsit, o raza din ditamai soarele vine pe strada mea. Azi am asa o energie si un vibe pozitiv, de nu va inchipuiti. Cum nu mi s-a mai intamplat in foarte mult timp….

Thank you, God!!!!!!!

AT&T – Up&Up

Derek Blasberg e un jurnalist de moda care a scos o carte “despre cum sa fii o lady”.  Abordarea o vedeti mai jos

Mai multe scan-uri din carte aici

Daca eu stau sa muncesc de fraier pana la 65 de ani pentru o pensie mizerabila, de ce sa mai platesc impozite la stat?

Stati aproape, trebuie sa-mi depun dosarul de somaj. Partea fun e ca sun in fiecare dimineata si nu raspunde nimeni la sectorul 3. De ce naiba mai dati numere de telefon daca nu raspunde nimeni ca sa dea informatii? De ce nu afisati un program pe site?????? Greu cu birocratia dar mai greu cu prostia in tara asta.

Am ajuns si la o concluzie trista: desi imi spun ca daca faci rau cuiva, i se intoarce omului aluia raul, ei…nu mai cred. Chestia asta m-a tinut cu neuronii intregi pana acum. Dar azi n-a mai mers.

Nu mai cred in nimic.

Mi-e groaza sa scriu lucruri cand am timp la dipozitie. Sigur, o zi nu se poate cataloga drept “timp la dispozitie” insa una e sa scriu ceva intr-o ora si alta e intr-o zi. De cate ori am suflul rece al deadline-ului in spate, scot lucruri klumea. Chiar foarte bune   In perioada in care trebuia sa predau un material de-o pagina lunar, imi permiteam “luxul” de a da printre ultimii materialul. Si intotdeauna eram in pana de poze. Dar aveam noroc de un art super sympa si dragut care ma suna din mansarda si-mi zicea “hai pe la mine sa aranjam pagina”. Eu nu indrazneam sa spun nimic, ma conformam si ma miscam sus, stiind ca sunt printre ultimii care-si dau materialul. Si saracu’ om era dragut si imi zicea “nu-ti pun 4 poze, lasa doar 3 ca sa nu-ti tai din text”. Zambeam frumos si ma intorceam la comp, fericita ca si luna aia textul meu a scapat. Mai e un detaliu de care mi-am adus aminte: redactorul sef nu s-a bagat niciodata peste textele mele. Never. Si asta a insemnat mult, pe langa dovada de super incredere cand am avut curajul sa-i spun ca pot scrie eu rubrica lunara si el mi-a dat deadline lunea urmatoare.

Nice memories. Asta e partea proasta la blog: nu am deadline, nu scriu. Ar trebui sa-mi dau unul. Nu de alta, dar cred ca v-ati plictisit de poze, muzica si sneakersi

Daca ar fi sa aleg intre o geanta si un rucsac, aleg geanta. Desi spatele meu zice “rucsac”, desigur, ca sa am greutatea pe ambii umeri. Insa in cazul rucsacului astuia de la Mishka, damn, nu i-as zice niciodata “nu”. Este absolut demential!