o limita

Intotdeauna am crezut ca toti avem o limita. Nu stii niciodata care ti-e limita. Trebuie sa ti se intample ceva ca sa vezi daca mai poti trece o limita, daca te mai poti depasi. Mama imi zicea intotdeauna “mama, sa nu treci vreodata limita aia”. Astia aproape 30 de ani de Romania mi-au demonstrat ca am multe limite pe care le tot depasesc. Si limite pozitive dar si limite negative. Si din cauza acelor multe limite negative pe care am tot sperat ca nu voi fi nevoita sa le trec, m-am hotarat ce sa fac mai departe in viata.

Iar limita mea zace acum undeva in emisfera sudica, pe la paralela 53, unde e iarna si zapada acum. Far far far away from here. Daca voi ajunge acolo intr-un an sau 5 sau 10, depinde doar de cum imi voi depasi eu limitele in perioada urmatoare, cat de mult voi munci si voi invata ca sa pot sa make something out of it. Cred ca expresia asta in engleza se potriveste foarte bine cu starea mea.

Zilele trecute  imi zicea Boo ca “rage” e cuvantul care ma caracterizeaza. Voi incerca sa-l schimb desi aceasta “furie” a fost motorul care m-a ajutat sa merg inainte.

Si acum inainte e in alta parte. I had enough.