o bucatica de Romania

Nu mai stiu cand scriam ca are Dumnezeu grija in fiecare zi sa-mi aduca aminte de ce plec.

Mi-am aparat proiectele si brandurile ca un caine turbat in ultimii 9 ani, fie ca am fost in postura clinetului, fie ca am fost in postura agentiei. Acum 2 saptamani stateam cu un client de-al meu, venit prin agentie si faceam strategie de brand pe un proiect pentru ca agentia nu fusese in stare sa ii dea nimic. Agentie cu renume international. Cum dracu’ sa nu te enervezi? Sigur, castigata sunt eu si compania unde lucrez pentru ca acum clientul are incredere in mine si in ce-i propun eu, nu in ce bajbaie “agentia de retea”.

Unde naiba sunt oamenii aia buni din agentii? Aia putini care erau??? Pe unii ii stiu, si-au facut firmele lor. Altora li s-a taiat cheful si s-au apucat de altceva. Cei care au ramas sau au venit dupa, sug precum vampirii sangele si viata din cei din jur, calcand pe cadavre in putrefactie, trambitand concepte si cuvinte frumoase prin birouri corporate dar lipsite de valoare si consistenta.

WHAT THE FUCK IS WRONG WITH YOU, PEOPLE???

V-a pervertit atat de mult frica pentru ziua de maine, dorinta de a avea cat mai multi bani incat nu mai aveti niciun neuron functional si nicio celula responsabila cu nenorocitul ala de bun simt????

Ma bucur ca plec, va jur, dar in acelasi timp imi dau seama ca fug si de voi. Fug ca dracu’ de tamaie pentru ca sunteti niste ciumati. Pangariti tot in jurul vostru, parjoliti si ultima farama de umanitate din oamenii care lucreaza cu voi.

Din pacate, pentru voi nu mai exista salvare. O sa ramaneti niste oameni tristi si goi. Si poate cu vreo masina de figuri, luata in leasing.