nu am cuvinte

Nu mi se intampla sa am emotii cand ma intalnesc cu oamenii in general. Am emotii cand merg la interviuri, prima zi la un job nou, cand am un deadline sau o prezentare…emotii clasice de zi cu zi….
Azi insa mi-au tremurat picioarele cand am urcat cu liftul la Red Bull Romania sa-l intalnesc pe Toma Coconea. Da, al nostru Toma Coconea, ocupant al locului 2 la Red Bull XAlps.
Nici in vis nu-mi inchipuiam sa ajung sa-l cunosc. Cand am intrat la Red Bull in birou si l-am vazut, am ramas stana de piatra. O sa spuneti ca m-am comportat ca un groupie insa…
Am vorbit mai bine de 2 ore despre o mie de lucruri pe care mi le-am notat desigur dar la un moment dat nu am mai reusit sa scriu nimic. M-am oprit si l-am ascultat.
Sa va redau pe scurt despre ce-am vorbit:

• nu a mancat spanac si oua cand era mic, nu are un regim de viata super ordonat (desi azi dimineata a iesit sa alerge)
• puterea de a merge mai departe la XAlps a fost gandirea pozitiva si suportul prietenilor
• cum se schimba vremea din cauza incalzirii globale si cum il afecteaza pentru ca la urmatorul XAlps va fi mai mica proportia zbor versus mers
• cum pe drum tatal fostului campion XAlps Henny Kaspar s-a intalnit cu el, l-a imbarbatat si i-a adus ciocolata
• cum tot felul de suporteri treceau dintr-o tara in alta sa-l intalneasca si sa-l sustina
• cum un grup de francezi au venit sa le recomande rute mai bune
• cum a mers si l-au ajutat shoezii Asics cu perne de gel
• cat de greu a fost startul de anul asta si cum a reusit sa se convinga sa mearga mai departe; vremea nu parea buna si a coborat muntele de la start pe jos; dupa 3 ore ceilalti isi luau zborul…un munte de 20 min de zbor l-a urcat in 3 ore si l-a demoralizat…dar a reusit sa mearga mai departe
• cum s-a intalnit cu capre negre si cu multe marmote super prietenoase (care te “fluiera”)
• cum la editia trecuta a ramas blocat pe munte noaptea, de frig s-a “imbracat” in parapanta si ca sa ramana treaz si sa nu intre in hipotermie, si-a spart capul; la rasarit a pornit la drum si s-a intalnit cu o familie de mitreti pe care i-a speriat tipand la ei
• mi-a povestit de momentele de tensiune cand Razvan pica de oboseala si-l trimitea “30 de km nu vreau sa te vad, du-te sa dormi”
• cum lupta cu durerea este continua; corpul insa asculta de minte; daca iti convingi corpul ca durerea nu exista, ranile nu te mai afecteaza
• Razvan coechipierul lui gateste “ok” (aici a ras ))))
• nu e usor sa fii acceptat la XAlps; trebuie sa demonstrezi ca ai experienta si ca este pregatit pentru o astfel de competitie dura; muschii nu conteaza; rezistenta fizica si puterea emotionala sunt atu-urile
• numai simplu fapt ca esti acceptat in competitie este o mare realizare, mai ales ca discutam ca romanii au o problema” daca nu e locul 1, degeaba”
• mi-a povesit de scoala de zbor pe care o are impreuna cu un prieten neamt si cum neamtul a ajuns sa faca scoala de parapanta in Romania, lasand tot ce avea in Germania
• echipa Red Bull chiar i-a dat aripi

Zborul e viata lui. Am vorbit mult. Se vede din privire, din glas, cum traieste pentru zbor si pentru parapanta. Radea si povestea cum simte bucuria zborului prin elevii lui cu care zboara in tandem. La XAlps era atat de fericit ca zboara ca nici nu s-a uitat in sus sa vada culoarea parapantei. A fost greu, cu tot felul de incidente pe drum. Insa puterea sufleteasca a fost motorul intregii aventuri.
Este modest si decent. Este genul de om pe care n-ai reusi sa-l enervezi nicodata dar care n-ar sta niciodata la un birou intr-o jungla de beton. Viata lui e pe munte si in aer.
Sper ca ceea ce face si ce-a reusit sa faca deja, sa fie un exemplu de urmat.
Un exemplu sa mergem cu totii mai departe, sa iesim din patratul nostru de beton si sa vedem cerul.
Multumesc fetelor de la Red Bull ca m-au chemat sa vorbesc cu Toma! U made my day!

PS: Da, e in exclusivitate )))))))