mesaj pt lumea de dincolo
- April 8th, 2008
- Posted in Uncategorized
- Write comment
Stiu ca uneori aici vin oameni care nu ma asteptam sa ma citeasca. De fapt, problema mea cu ei este ca nu vorbesc. Nu spun nimic. Ca si cum as vorbi cu o fantoma. Nu primesc raspuns. Nici macar nu vor sa asculte ce am de zis.
Ce pot sa mai adaug?
Ca o ardeti dubios? Retard? Schizoid? Ca vi se pare normal sa va uitati si sa nu spuneti nimic. Stiti ca e mai greu sa prindeti omul sa-i spuneti in fata ce aveti de spus.
Of, de ce oare imi bat eu capul cu asta?
Sa mai iau o gura de apa, sa ma intorc la mixul meu si la prezentarea vietii pe care trebuie s-o termin in juma de ora. Great f*cking timing!
As putea sa-mi scot castile, sa inchid laptopul si sa ies. Si sa nu ma mai intorc ever. Sa merg incotro vad cu ochii si sa nu ma mai intorc ever la viata asta.
Imi urasc viata…nu. Am noroc sa traiesc. Am noroc sa-mi platesc impozitele si casa. Am noroc sa traiesc.
Nu sunt deprimata, chiar sunt ok. Incredibil, ieri seara am intrat pe usa si am fost surprinsa sa fiu acasa. Incredibil, eram acasa, la mine. Si nu m-am gandit o secunda pe drum la munca sau acasa. Si m-am bucurat sa stau pe net, sa vad ceva la tv, sa prind o bucata din “minti criminale”, sa mananc un mango, sa smotocesc pisica, sa vorbesc lucruri importante cu za boyfriend. Sa imi traiesc viata. Aia pe care o mai am.
Oare asta e senzatia pe care o ai inainte sa mori? Brusc sa fii fericit cu ceea ce inseamna viata ta?
Ei, fuck, cum zicea bunica, am sa traiesc cat movila “belisomului”. O sa va povestesc alta data ce e cu movila asta 
So, life is so nice. Cu toate fuck-up-urile care le dau altii, am sa fiu linistita. Si calma.
Inspir, expir, inspir, expir. Imagineaza-ti marea/oceanul. Simte briza rece si mirosul de sare si de scoici moarte. Bleah, scoatem scoicile.
Picture this, promenada de la Cabo da Roca, briza aia (de fapt, vantoasa), un ocean nesfarsit si liniste. Multa liniste.
eu trec pe aici de putin timp, dar aproape zilnic, pentru ca mi se pare un blog ok si sincer. mai mult nu stiu ce sa zic. ma relaxeaza sa-l citesc, chiar daca nu sunt mereu de acord cu unele lucruri spuse, il iau ca atare si atat.
sa fim zen cu totii
my ass, parca iar ma ia depresia. kiddin’. welcome.
am ajuns aici pentru ca vorbesti mult despre portugalia. am ramas pentru ca imi place despre ce vorbesti in rest. there you go.
Subscriu si eu la ce a zis Utopic si mai adaug [daca-mi permiti] un mic sfat : fii mai calma! te enervezi prea usor si consumi prea multa energie cu niste lucruri minore, care nu conteaza. cel putin asta reiese din unele posturi.
As vrea sa fiu mai calma si incerc.
Nu e timpul pierdut sa ma calmez:))))))
si eu trec aproximativ zilnic pe la tine, pot spune, fara sa exagerez ca e unul din blogurile mele preferate… e un blog foarte personal, fara sa dai detalii inutile. felicitari!
eu inca mai lucrez la conceptul utopic de “societate perfecta” in care sa traim cu adevarat, sa nu mai fim slave to the wage… iar eu clar o ard dubios pe blogul tau honey, suspect as spune chiar, sa fiu pe faza sa nu pleci intr-un shopping trip fara mine! hai, gata cu depresia, ca putem oricand sa ne bagam picioarele si sa plecam voluntari in africa!
Africa is not a good option…
Anca shtie
Shoppingul nu e chiar o solutie, e prea scump 
))
nu te calma. striga cat te tin plamanii. nu e bine sa tii in tine. fiecaruia dintre noi ne trebuie un mediu in care putem urla, lovi, injura. un blog poate functiona ca un sac de box. ai unul din blogurile mele favorite din tara. keep up the good work and start a revolution
deci.
) indemnul ala cu marea e ca in filmul lui Amenabar “Mar adentro”. foarte pregnanata senzatia.
) sunt in faza anarhista. o fi de bine? 
)))
frate, io am un vis, sa nu mai lucrez naibii dar sa am bani si faima si sa ma simt ok si sa nu am probleme cu sanatatea. si lista poate continua, cu ai mei sa ramana tineri, etc etc etc. am uitat sa zic ceva de dragoste? poate… whatever…
pana una alta lucrez la punctul 1: cum sa nu mai lucrez, mergand totusi la birou, ca imi trebuie banii
Ok…vad ca ti s-au dat intregi sfaturi despre anger management, ceea ce nu ne-ar strica nici noua pe la munci… Have you tried hot milk? Sau poate ceaiul ala infect de la lipton care cica sedeaza? Cu mine nu merge niciuna din variantele astea, dar, who knows, or fi avut efect pe careva daca se tot propaga. A…si inca o chestie. Sunt de acord cu sfatul lui Axel. Cand nu stii cum sa mai scapi de nervi, urla pana nu mai poti. Cand am fost intr-o calatorie prin strainataturi am dat peste un ghid dement care ne-a scoborat din autocarul din care ne arata minunatiile naturii…si ne-a pus sa tipam. Cat putem. And I am not joking! Motivul? Anger management. It was nice… Nu ca am mai repetat experienta de atunci, insa…a mers. Heads up!
I know Lucien, dar anger-ul ala e din cauza unor oameni si a unui haos care nu se mai organizeaza. Sa speram ca dupa Paste o sa fie mai liniste. de fapt, stii…..Le-am incercat pe toate, mai mult ma adorm.
Here you are….Nu ti-am scris pana acum desi, te citesc de cateva luni bune. Te-am descoperit intamplator si am ramas pentru ca mi-a placut. Bravo tie, Delice, pentru ca te agiti, pentru ca-ti pasa, pentru ca viata nu trece pe langa tine! Foarte bine! Tipa, agita-te, injura, revolta-te! Eu fac asta mereu, doar ca uneori obosesc.
PS : La calculatoare sunt varza, poate de-aia nu ti-am scris pana acum
@angi: thanks de vorbele bune si de incurajare.