mama

M-a sunat mama. Ma stiti, cand ma suna mama, e treaba serioasa. M-a sunat sa ma intrebe  care e starea natiunii. M-a privit virtual si m-a intrebat: Mama, ce facem? Si eu, care am raspunsuri la foarte multe intrebari, n-am stiu ce sa-i raspund. Am stat la telefon si n-am stiu ce sa-i spun mamei mele ca sa o linistesc. N-am putut sa-i spun daca isi va lua banii saptamana viitoare, daca spitalul va avea bani pentru medicamente si hrana pentru bolnavi.

Este o situatie anormala. Parintii nostri se simt pierduti. Situatia economica determina un nivel de anxietate pentru parintii nostri si cei de varsta lor incredibil de mare. Citeam in Wired despre simptomele de anxietate determinate de haosul mediatic din jurul ideii de “criza”. Vad aceste lucruri la mama mea. Ii creste glicemia uitandu-se la stiri. Nu e normal ca un om la 56 de ani sa traiasca cu teama ca spitalul unde lucreaza nu va mai avea bani. E anormal sa-i fie teama ca nu va prinde pensia.

E anormal.

Nu ma simt in stare sa fiu tare pentru mama mea. Imi pierd cuvintele si nu pot sa ii spun nimic. Ceea ce se intampla la nivel politic si economic este o comedie bufa. E un film foarte prost in care joaca toata tara asta. Eu vreau sa ies din filmul asta. Eu si alte milioane care lucram in sectorul privat. Suntem o generatie tanara care vrea sa faca lucruri si nu este lasata de sistemul viciat din jurul nostru.

E anormal sa-ti doresti sa pleci cu primul avion. E anormal ca o intreaga generatie sa prefere sa fie straina in tara altora decat sa faca ceva in tara asta. E lasitate, e sila, e plictiseala…? Cred ca e sictir.

Poate a trecut vremea marilor revolutii in strada. Dar cred ca e vremea revolutiilor online care schimba starea acestei generatii. Poate ar trebui ca toata critica sa fie canalizata si transformata in fapte si atitudini reale. Da, e bine sa te dai cocos pe blog dar cati avem curajul sa iesim la Universitate?

Eu ma gandesc. Dar hai sa si facem ceva sa iesim din mocirla asta.