m-am apucat sa ma gandesc
- May 25th, 2006
- Posted in Uncategorized
- Write comment
In fiecare dimineata merg cu metroul. Putine momente sunt cand mer cu taxiul -ba am un meeting, ba nu am chef de aglomeratie. Da, eu nu am chef uneori de aglomeratie.
Simt cum imi iau energia din fiecare om care sta langa mine…uneori simt ca iau si energie negativa…ma simt ca negrul din “Culoarul Mortii”…e exagerat dar oamenii din jur ma fac uneori ceea ce sunt. Ma uit la colegi, ma uit la oamenii de pe strada, ma uit la copii…Cat de constienti sunt oare de ceea ce li se intampla. Acum 2 ani am avut a so called revelatie. Am simtit cum ma scurg mai repede decat o secunda. De atunci am devenit poate mai constienta de faptul ca timpul trece si nu se mai intoarce. Si ca exista un deadend fara sa vrei. Ce e dupa acest dead end, well, cum nimeni nu s-a intors sa spuna! Si aici intervin religia, filosofia, credtintele populare, istoria…
Nu va amintiti cand erati copii sau adolescenti si vroiati sa fiti “mari”? Mi-am dorit atat de mult sa fiu “mare”! Acum imi doresc sa ma fi oprit pe la 23 de ani.
Da, sunt depresiva. Maine fac 25 de ani si simt ca n-am facut nimic in viata. Just like that. Doar ca aici apare o intrebare: ce inseamna “nimic”? Raportat la ce naume? Din ce perspectiva? A societatii? A mea? A prietenilor mei? oare imi dau seama ce inseamna perspectiva mea? Nu cred ca exista o perspectiva proprie nealterata de mediul in care te dezvolti.
“oare imi dau seama ce inseamna perspectiva mea? Nu cred ca exista o perspectiva proprie nealterata de mediul in care te dezvolti.”
So true… Si trist, dealtfel. Uneori ma intreb cum ar fi fost sa nu-mi fi stat nimic in cale, sa pot sa fi facut tot ce mi-am propus fara ca societatea, mediul, circumstantele sa ma fi oprit. Oare cum ma dezvoltam atunci? Ce parere as fi avut despre mine? Oare as fi gandit ca nu am realizat nimic pana acum, desi lumea din jurul meu considera ca am facut destule?
As vrea un an doar al meu, un an in care totul sa mearga cum ar trebui…
La multi ani !
Cred ca problema ta este ca ai realizat ce ti-ai propus, nu ca nu ai facut nimic. Si ca acum te intrebi “Now what?” Ce alegi? Pentru ca in fiecare moment se da o lupta intre confort si libertate. Si chiar si cei mai nonconformisti obosesc uneori sa aleaga libertatea. Mai ales intr-o societate care divinizeaza consumul si confortul.
Nu pretind ca te inteleg. Fiecare strain poate sa ne inteleaga pe jumatate, nici cea mai apropiata persoana nu poate sa ne inteleaga cat de cat complet. Poate proiectez, poate vorbesc despre mine.
La multi ani inca o data si pofta sa bati drumuri noi
ia o foaie alba, hmmm mai bine doua, A4, alba alba alba
ia un pix
si incepe sa scrii cu liniuta toate party-urile la care te-ai distrat, toti oamenii care conteaza, toate joburile care ti-au placut, toate reusitele legate de job, toate piesele care iti plac, toate jocurile copilariei, toate excursiile, toate locurile frumoase pe care le-ai vazut, toate filmele care ti-au placut, la fel si toate cartile, toate glumele care te-au facut sa razi din tot sufeltul, toate zilele in care te-ai trezit bien dispusa, toate momentele de care iti amintesti cu placere….
iti garantez ca vei umple cele doua pagini fata verso….si astfel o sa-ti dai seama ca afirmatia “N-AM FACUT NIMIC IN 25 DE ANI” nu are nici un fond
Ai dreptate insa si aceste “realizari propuse” invariabil sunt legate de mediul in care ai crescut, de oamenii din jurul tau…so, try to escape from that….Cat despre confort si libertate…pfiu, tough choice!
right, right, and again right.. toate comentariile in jurul varstei de “happy twenty-five”…. dar gandeste-te ca si la 26 o sa te intrebi la fel, si se prea poate sa te simti a bit more depressive than now. deci, ce e de facut?… eu fac “happy twenty-seven” anu asta si nici nu vreau sa ma gandesc la ziua aceea… fatza de cum eram la 25, acum sunt “un pic” doar mai rabdatoare si mai detasata vis-a-vis de chestiile pe care le-ai remarcat si tu prea bine, insa si detasarea si rabdarea asta sunt cu sincope. azi da, maine nu prea… and so on… as vrea sa am un sfat mai bun sa iti dau, sincer.
Anyway, HAA-PY BIRTHDAY in advance! You’re really nice, Delice!
Nu conteaza cat timp a trecut, conteaza ce ai facut in tot acest timp. Ce este cu adevarat important: oamenii cu care ai interactionat (chiar daca nu mai stii ce s-a intamplat cu cei mai multi dintre ei) si modul in care isi vor aminti de tine, emotiile avute, aventurile traite, experienta dobandita, forta si taria de caracter castigate in multele batalii de ordin fizic sau spiritual. Fiecare dintre noi ajunge sa fie pus, la un moment dat, in niste situatii bizare, neasteptate sau dificile. Insa asta nu ar trebui sa ne sperie, suntem supravietuitori, animale care se adapteaza. Descoperim in noi, calitati uitate, sau despre existenta carora nu stiam. De aceea, uneori, iubesc “raul”, iubesc situatiile negative. Ce ar fi viata fara provocari?
)))))
“Nimic” este un termen relativ, el reprezinta infinitul, la fel ca si “tot”. Ce inseamna “tot”? Ce inseamna “nimic”?
“LA MULTI ANI!” si nu fii trista, cunosc copii fara copilarie si oameni maturi fara pic de maturitate, tu singura decizi ce fel de om poti fi…raspunsul se afla in tine.
Astept felia de tort!