Locatii magnifice de mancat in Tusnad
- September 12th, 2006
- Posted in Uncategorized
- Write comment
Am promis, iaca am scris
1. Restaurantul hotelului Ciucas.
- arata ca o cantina de studenti renovata cu termopan
- ne-am asezat la o masa insa cineva binevoitor ne-a sugerat sa ne apropiem de zona mai aglomerata a restaurantului pentru ca daca ramanem acolo, n-o sa ne bage nimeni in seama
- am stat aproximativ 30 min sa vina sa ne ia comanda cineva. Meniurile ni le-am luat noi si din greseala, le-am luat pe alea de bauturi. Am asteptat chelnerita sa ni le aduca pe cele de mancare. Inca vreo 10 min
- am lansat comanda si ne-a fost adusa in aceeasi ordine in care am dat-o (intai mancarea apoi bautura). Ghinion, trebuia sa punem berea prima.
- am mai stat cred ca tot 30 min sa ne vina mancarea
- portii anemice, pana si mie mi s-a parut putin. Salata execrabila, puiul cred ca chiar avea 75 gr. La ora 8 nu mai era supa/ciorba cat si aproximativ 50% din meniu.
- mult ulei, salata de castraveti era “din otet” in meniu, erau “murati” in realitate si foarte naspa.
- a venit o tanti sa ne ia farfuriile si a avut aceeasi fata de little monster, batran, cu permanent scurt, toata noaptea. Chiar si cand a scapat un castron al nostru si ne-am speriat toti; ea n-a schitat niciun gest. weird.
- am mai stat circa 20 min pentru factura/bon.
- au venit niste prieteni si li s-a spus ca dupa 10 nu se mai serveste niciun fel de mancare. Ghinion de nesansa.
2. Restaurantul Veverita
- locatie draguta, pe niste alei, brazi, chestii, munte stuff.
- in interior, am crezut ca am ajuns intr-un film porno prost nemtesc. Mobila de prin anii 60-70 si miros de mancare si old pregnant.
- din zona “fumatorilor” am fost scosi pe motiv ca e zona de fumatori din cofetarie. Ok, am zis.
- am comandat diverse variante de gulas, altii friptura de porc; supa a fost decenta si ne-a salvat in ziua respectiva.
- felul 2 surpriza emisiunii: gulasul era aceeasi treaba cu papricasul aceeasi treaba cu friptura de porc la cuptor: aceleasi cubulete de carne de porc, un sos adica ulei cu paprica si mamaliga. Am facut poze dar sunt neclare.
- nemultumiti de mancare si de servicii, i-am lasat spaga destul de mica. Cand i-am dat bancnota, ne-a intrebat “ce-i asta”. Pai bacsis. “a, daaa?!!?” Am vrut sa-i luam bancnota inapoi. Ne-am socat pentru toata ziua.
- pentru factura am traversat juma de Tusnad pentru ca “trebuia sa-mi ziceti de la inceput ca vreti factura”. pai dobitocule, ti-am zis.
3. Restaurant “Piatra Soimilor” de pe Lacul Ciucas (am mancat 3 zile acolo, in ideea ca era cel mai comestibil loc unde puteai manca)
Prima zi: chelnerul ok. Am descoperit ca apa plata de Tusnad e de fapt apa carbogazificata (adica cu bule). Lumea ne-a privit ciudat cand le-am zis ca apa plata inseamna altceva. Ok….Mancarea buna, ciorba excelenta (se vedea ca e de pe fundul oalei ca era multa carne si legume). Bun de tot. Factura a fost ok, s-au miscat relativ bine.
A doua zi: am dat peste un chelner ungur. Cand am inceput sa-i povestim de comanda, nu stia ce-i in meniu. Ne-am riscat sa luam altceva. Ne-a citit nota ca sa fie sigur ca a inteles ca vroiam de mancare si am avut impresia ca pana la sfarsitul notei o sa lesine, asa glascior pierdut avea.
De data asta a venit si mai greu mancare. Eu am comandat ceva si vesel ca o floricica a venit sa-mi spuna ca nu mai are la bucatarie dar sa comand altceva. AM comandat. Dupa alte 10 min vine la mine sa ma roage sa comand si altceva ca e o diferente intre cele 2 feluri de mancare si el deja a facut bonul. OK…..ciorba nu a fost la fel de buna ca seara precedenta. Si nu aveau papanasi! Eu nu sunt un fan insa restul de 6 oameni vroiau. Dezamagire.
Ziua 3: Record de record. Chelnerul stia meniul by heart. Mi-a facut factura super repede. mancare a avenit instant aproape. Ne-a zis ca vine in 5 min, in 5 min a venit. Incredibil de profi s-a miscat. I-am lasat super bacsis. Si vorbea romaneste. Si a fost ok ca n-am pierdut trenul.
Ma tot intreaba Andrei si Cezar de specialitatiel locale. Honeyz, nu erau specialitati locale. Am mancat cartofi prajiti si gratar ca altceva…
Faza tare: o chifla era 17500 lei. Si o chifla mica era. Nu va ganditi la roata carului.De baut, am baut bere Ciuc. Si apa Tusnad. Si cam asta a fost.
Learnings: de acum incolo, daca plec undeva, iau ghidul zonei. Si sincera sa fiu, ma incapatanez sa cred ca se poate face turism de calitate in Romania. Dar nu la Tusnad.


Hai ca m-am intors, multzam ca ai povestit toate istoriile alea, pacat ca nu-i (nici) acolo un loc ca lumea, sa-ti fie drag sa revii… Si eu, in ditamai Constanta, era cat pe ce sa patesc la fel, dar am reusit totusi sa mananc o specialitate locala, o sa-i pun poza diseara probabil: Sacikurma (cred ca) ii zice.
Spor la mutat bucataria!