inspiratie

Mi-e groaza sa scriu lucruri cand am timp la dipozitie. Sigur, o zi nu se poate cataloga drept “timp la dispozitie” insa una e sa scriu ceva intr-o ora si alta e intr-o zi. De cate ori am suflul rece al deadline-ului in spate, scot lucruri klumea. Chiar foarte bune   In perioada in care trebuia sa predau un material de-o pagina lunar, imi permiteam “luxul” de a da printre ultimii materialul. Si intotdeauna eram in pana de poze. Dar aveam noroc de un art super sympa si dragut care ma suna din mansarda si-mi zicea “hai pe la mine sa aranjam pagina”. Eu nu indrazneam sa spun nimic, ma conformam si ma miscam sus, stiind ca sunt printre ultimii care-si dau materialul. Si saracu’ om era dragut si imi zicea “nu-ti pun 4 poze, lasa doar 3 ca sa nu-ti tai din text”. Zambeam frumos si ma intorceam la comp, fericita ca si luna aia textul meu a scapat. Mai e un detaliu de care mi-am adus aminte: redactorul sef nu s-a bagat niciodata peste textele mele. Never. Si asta a insemnat mult, pe langa dovada de super incredere cand am avut curajul sa-i spun ca pot scrie eu rubrica lunara si el mi-a dat deadline lunea urmatoare.

Nice memories. Asta e partea proasta la blog: nu am deadline, nu scriu. Ar trebui sa-mi dau unul. Nu de alta, dar cred ca v-ati plictisit de poze, muzica si sneakersi