IKEA trip&liberul arbitru strikes back

Ma numar printre membrii acelei categorii selecte de consumatori care marti la ora 10.00 alergau disperati sa prinda o canapea la IKEA. Subliniez “sa prinda” o canapea la IKEA.
Povestea incepe sambata: buget facut, verificat, urcat in autobuz, ajuns la IKEA. Mers direct la canapele, intrebat, raspuns primit “nu avem saltele pentru Beddinge, primim maine”. Ofticati, enervati, mergem mai dparte sa vedem de birou. Enervat si acolo, pe tema viziunilor diferite in a decora o garsoniera de 33 mp. Calmat sau semi calmat, intors home.
Duminica sunat IKEA, vorbit cu robotul, vorbit cu om, viu. “Stiti, doamna, noi in fiecare dimineata dam jos din depozit 6 buc canapele care se vand intr-o zi. Daca nu sunteti printre aia 6 norocosi, va trebui sa veniti a doua zi.”. Ok, platesc inainte, veniti si mi-o livrati “Nu se poate”. Asa ca azi dimineata, la 10.04 subsemnata alerga pe scari dupa canapea, am ajuns sus la info desk, mi s-a zis pe ce rand gasesc tot (sigur, n-am gasit culoarea pe care o vroiam, o sa am “natur” ca sa se murdareasca super repede). Pe drum, am agatat un wok si o bucata de in beige pentru captusit genti
Ajunsa in zona 26A, am vazut cu stupoare ca am de ridicat singura un cadru metalic de fix 33 kg, plus salteaua, plus cuvertura plus un dulap de copii pe care ni l-am luat. Bafta mea este ca stiu sa zambesc frumos si un domn m-a ajutat sa pun totul pe carut. Am lasat la transport tot si am intrat again sa iau birou. Well, o alta provocare: expresia “disponibil in curand”. Care nu se stie cat de “curand” inseamna. Plimbat de 6 ori la sectiunile de birouri si mese sufragerie. Cum singurul birou care mi-a placut arata a birou de job (bleah), am ales o masa mai ingusta de lemn de pin, chiar foarte stabila.
So i scored! Nu m-am putut abtine si am luat un sistem de prindere perdele, special pentru bucatarie.
Starea mea s-a imbunatatit astazi. Stiu, shoppingul este o terapie costisitoare insa it’s good for the house too. In sfarsit, planul meu de schimbare radicala a casutei de pinguini prinde contur. Luna urmatoare pe lista: cumparat parchet si un calorifer nou.
Vedeti, cum imi fac de treaba, e bine, mi se schimba moodul. Cum apare ceva creativ la orizont, cum ma simt bine. In seara asta bag un pic de croitorie, avand pe lista o geanta dintr-un material genial (cauciucat in exterior, blanita de miel in interior, suuuper!)
Tata zicea intotdeauna ca o meserie e intotdeauna buna la casa omului. Si avea dreptate. Ieri s-au vazut skillurile de inginer ale boyfriendului, azi cele 2 manute ale mele se apuca iar de cusut. Cat de incantatoare poate fi linistea omului care isi foloseste mainile sa creeze ceea ce-i aduce painea maine pe masa! Radu zicea intr-un post de un coleg care a facut infarct la 34 de ani. Guys, este dureros. O sa murim tineri daca ii lasam sa ne rapeasca ultima farama de demnitate si libertate. Libertatea sa ne rupem de sistem si sa gandim cu propriile forte creative sau distructive.
Ce se intampla cu liberul arbitru? Ascult niste punk si-mi aduc aminte de punkistii din Lisabona. Oameni care traiesc pe strada sau in adaposturi, oameni relaxati, oameni a caror grija e sa bea o bere si sa-si hraneasca cutzul pe care il au in lesa, care ii apara si le tine de companie. Toata treaba asta glam cu punkul este un mare bullshit. Punkist inseamna sa ti se rupa de reguli, sa fii propriul stapan, sa-ti decizi singur ziua de maine. Sa nu-ti pese de hainele cu care te imbraci sau ce mananci maine sau daca ai jeansii de 10 ani, super rupti. Am vazut un lucru la Lisabona: multi negri, saraci doar cu hainele de pe ei. Nu ma gandesc pe ce vas au ajuns si prin ce umilinte au trecut ca sa ajunga in “lumea civilizata”. Stateau la soare sa se incalzeasca si nu cerseau. Daca vroiai sa le dai un ban, ok. Daca nu, nu-ti cereau. Doar tiganii romani stateau insistent pe langa tine, cersind o asa zisa bunavointa pentru 2 copii. Posibil fictivi. Sau ai altora. God……