ganduri de bine pentru statul roman

Vineri a trebuit sa ajung la Registrul Comertului sa-mi suspend firma. Pentru ca nu mai e rentabil sa o tin. Nu mai am proiecte de freelancing si nu are rost sa platesc de proasta impozit pe venit pe activitate 0 pentru ca asa vrea statul roman.

La registrul comertului se depun bilanturile anuale ale firmelor. Pana acum se depuneau si la Admin. Financiara dar de ce sa simplificam sistemul cand il putem complica si mai mult???? Bun.

La 8 si 15 min eram in fata acestei institutii, prinsa intr-un puhoi de oameni isterici care vroiau sa urce la etajele institutiei dar nu reuseau, imbrancindu-se si urland unii la altii. Vite. Reusesc sa ajung la etajul 3 unde era scris clar “depuneri si casierie 1-2 dosare”. Adica 1-2 firme. Ajung acolo, ma asez la rand, ma imprietenesc cu 2 contabile. Una din ele insa imi spune ca nu se plateste cu cardul. Pe mortii lor. Imi las rand, cobor la o banca, scot bani, urc. Fetele trecusera si-si facusera treaba. Iau coada de la inceput. Ajung in fata, surpriza. Nu acolo platesc ci la etajul 1. Mortii ma-sii, nu scrie nimic. Niciodata. Clasic romanesc.

Cobor la etajul 1, ma asez la un ghiseu, intreb daca acolo fac suspendare, intreb daca am actele ok, ma trimite la registratura. Acolo imi tranteste functionara 3 formulare si o hartie cu actele. Mortii ma-sii. Stau la coada dupa niste oameni. Mult. Vine randul meu. “Nu ma pot uita in actele dvs pentru ca nu le aveti puse in dosar cu sina”. Mortii ma-tii. Ma dau lacrimile de nervi in timp ce cobor scarile si blestem ziua in care m-am nascut in rahatul asta de tara. Ajung si iau dosarul, rog pe vita aia sa-mi perforeze si mie hartiile sa le bag. “Va costa 140.000. Va luati perforator daca le vreti perforate”. Mortii ma-sii, de ti-ar arde cosmelia. Plec cu ele neperforate, ajung inapoi la coada, imediat dupa femeia careia ii lasasem locul meu. In spatele ei, 4 tzatze au inceput efectiv sa urle la mine ca de ce ma bag in fata. Se intoarce femeia de la ghiseu, contabila de ii lasasem locul, le spune lumea sa se calmeze ca acum 5 minute eram la coada, astea nimic, de ce ma bag eu in fata. M-au facut nesimtita, vroiam sa ma intorc efectiv sa le injur si sa le bat. Dar mi-am urmat telul, le-am intors spatele ca sa-mi depun dosarul. Desigur, din cele 3 formulare completate, doar unul era necesar. Pana la urma, dupa un sfert de ora, a fost dosarul ok. Credeati ca am scapat? Ei, la naiba, am mai stat 30 de minute la coada la casierie si inca vreo 10 min la registratura sa depun hartia cu care am platit.

Doua ore si jumatate din viata mea in care mi-au iesit peri albi la propriu.

Mortii mamii voastre de functionari si institutii de rahat. Si acum faceti greva? Sigur, ieri trebuia sa-mi platesc impozitele. Nu am facut-o. Si nici azi, ca e greva, orasul e haos si n-am cum sa ajung la Admin.Financiara.

Atat imi doresc: sa plec far far far away from here. Mai bine intre straini decat intre hienele astea de romani. Jur ca in momentul in care voi reusi sa iau cetatenia unei alte tari, o sa ma lepad ca de Satana de nationalitatea asta.

  • Trackback are closed
  • Comments (3)
  1. si eu am o firma, o vechime de aproape 5 ani si suficiente satisfactii, insa m-am hotarat s-o inchid si eu si sa plec. problema e ca eu nu consider ca merita sa mai trec prin astfel de umilinte, am si eu o demnitate si voi lasa firma asa, cu toate riscurile de rigoare, eventual am sa fac o procura pe numele ministrului de finante si sa-i trimit dansului toate actele sa se descurce. si legat de cetatenie, eu plec in spania si am sa procedez la fel, cu prima ocazie voi renunta la cetatenie. iti urez bafta

    • Delice
    • June 21st, 2010

    As fi lasat-o si eu balta dar ma gandesc la faptul ca tampitii astia sunt in stare de orice numai sa ia pielea de pe tine. Mult noroc in Spania, sa speram ca printre straini e mai civilizat. Daca iti iau pielea de pe tine, macar iti lasa si cu ce sa traiesti.

    • Gabriela
    • July 9th, 2010

    Te inteleg poate mai bine decat crezi, si au mi-am suspendat firma si pentru mine nu s-a limitat totul doar la atat, ma gandesc ca poate si pentru tine mai urmeaza ceva (desi NU iti doresc).

    Nu stiu detalii despre tine, dar din cum scrii, cred ca traiesti (de mult, daca nu din totdeauna) in Bucuresti. Si eu spre sfarsitul celor 11 ani de stat in Bucuresti, eram la fel de exasperata de tot ce inseamna institutie publica, aglomeratie si poluare umana si de tot felul, de romani, de Romania.

    Am plecat din Bucuresti si am regasit pacea. EXISTA pace in Romania, exista oameni buni si normali la cap, cu care te intelegi si care nu te injura doar pentru ca existi – de fapt, care nu te injura deloc. Si – poate si mai incredibil – oameni ca astia NU sunt exceptii, sunt peste tot. Mult, muuuuuult mai putini in Bucuresti – adevarat. Dar vezi o Transilvanie, o Moldova – nici macar functionarii nu-s asa cretini ca cei din Bucuresti, multi chiar nu-s cretini deloc.

    Si dupa ce am gasit o cu totul alta Romanie decat cea care imi parea privita din Bucuresti, am plecat afara ca devenise prea puternic visul asta, dupa atata vreme de urat Romania, din Bucuresti.

    Am lucrat doar in Suedia si in Italia, dar un prieten globe-trotter imi spune ca ca aici e in toate tarile dezvoltate, inclusiv peste ocean. Si cum e aici? (aici = Suedia si Italia) Sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi sa trebuiasca sa traiesti acolo – oamenii sunt JALE – nu te injura, dar nu te ajuta nici sa te ridici daca cumva te-ai impiedicat sa spunem, nu mai vorbesc sa-ti fie prieteni, nici intre ei nu sunt decat la nivel superficial, si sa te fereasca Dumnezeu sa ii calci cumva pe coada, chiar si neintentionat (cu italienii e foarte nasol asta). Sunt oameni fara ROST, fara directie, fara nimic de oferit sau de primit. Cam totul in privinta oamenilor e superficial si nimic nu merge ca sa-i atingi mai adanc.Serviciile – aproape inexistente, a durat 3 luni jumate sa deschid un cont banal la o banca, la cafenea nu-ti vine nimeni la masa sa-ti aduca comanda…

    Sunt cateva exemple si sunt mici, dar problemele sunt mari si acolo, desi de alta natura decat la noi. In Ro tre sa fii atent si sa stai cat mai departe de ce e cel mai nasol – de ex, de Bucuresti, de institutiile statului. E intr-o oarecare masura o problema de agilitate ;-)

    A, dar sa pun punctul pe i: Romania NU e asa cum se vede din Bucuresti!!! Practic, are foarte putine in comun. Romania nu e cum e Bucurestiul mai degraba, ci foarte, foarte departe, tineti asta in minte cand ziceti tara de rahat.

    Stati in lumina!

Comment are closed.