de ziua mea

In general, de ziua mea, imi faceam planuri. Ca o sa fac si o sa dreg. Anul asta, in sfarsit, planul e facut dinainte. Nu stiu de unde am avut puterea sa spun “hai”, sa tai multe lucruri, sa cantaresc optiuni. Dar am noroc de maica-mea si de cativa prieteni, incredibili de putini, care mi-au ramas alaturi in aventura de anul asta.

Bate acum 30-ul. Am facut planul. In sfarsit, mi-am asumat niste responsabilitati care, in momentul asta, sunt fuckin over my head. Dar stiu ca, atunci cand voi face primul pas,  voi sti ca asta trebuie sa fac. De fapt, stiu de-acum dar eu sunt paranoica si sunt tipicara. Pana nu vad totul pus la punct si aranjat, nu pot respira linistita.

Daca exista divinitate, anul asta mi-a demonstrat ca exista cu siguranta. Sau ca acest creier al nostru lucreaza uneori mult prea bine ca noi sa ne dam seama de ce planuieste constiinta noastra, cu adevarat.

Am 29 de ani si vreau sa-mi schimb viata.

Nu cred ca vreodata o sa pot sa le multumesc prietenilor mei pentru ceea ce fac pentru mine.

PS: nu va panicati, sunt in mood mushy