chef de shopping

E criza dar uneori un pic de shopping e bun ca terapie de grup pentru fete.

Ieri trec pe la Unirii la Z sa iau un cadou pentru un bebe. Am fost trista pe motiv ca nici macar la hainele de copii nu am vazut culori vii. Era ratacita o bluzita cu papusi, absolut superba pe care am cumparat-o. Ce mi se pare ciudat este ca o bluzita pentru un tzanc de fata costa cat o bluza de om mare.

Anyway, am intrat la Levi’s, am plecat trista.  La Stone Creek la fel. De ce: caut si eu niste jeansi mai larguti un pic. Nu vreau drepti, conici sau skinny ca nu e stilul meu asta. La Stone Creek ma bucurasem ca imi gasisem o bluza roz (do not say a word). Era ok, imprimeu fun, maneca lunga, hai sa o iau, mergea de birou. Ma mai invart vreo 3 minute pe la shoezi si vine vanzatoarea si-mi zice ca nu mai pot cumpara nimic. Pai de ce? Venise domnul cu banca. Eu platesc cu cardul. Pai nu se poate, ca am inchis casa. I-am lasat frumos bluza in brate si am plecat. Era 9 seara. Omul cu banii vine cu aproape o ora inainte sa se inchida magazinul?!?!?

Nu mai conteaza.

Am in plan: la H2O am vazut niste DVS-uri nice albe, la Ollie poate imi gasesc niste jeansi, poate la Stone Creek din Militari poate mai gasesc niste jeansi si niste tricouri. Pai era mai simplu daca faceam de la inceput asa. Nu?