Barcelona episode 2 (continuare la poze)

De dimineata vorbeam de “scrisul pe episoade”.  Aseara am aruncat niste poze din Cambrils. Eu am stat ca o floare si imi faceam calcule si combinatii cu ce-am sa vad la Barcelona. Cand am aflat ca o sa stau la 120 km de Barcelona, pe malul marii, parca mi s-a strans inima. Insa welcome to alta tara, fratilor! Aici circula multe trenuri regionale. Asa pe gandite, cred ca aveam cam 10 trenuri regionale care treceau prin Cambrils si ajungeau la Barcelona in “Saints” sau in celelalte statii de tren din Barca. Dar cum am ajuns la gara? Aici vine o poveste. In Cambrils exista niste albii betonate. Nu curge niciun rau insa vara timp de 5 zile ploua foarte tare si foarte mult; toata apa care vine de pe versantii muntilor aflati la o aruncatura de bat, se duce spre mare. Intre mare si munti exista orase/statiuni gen Cambrils. Care, chiar daca au aceste albii foarte largi si amenajate cu cap, tot se inunda. Fun! Well, ne-am invartit mult dupa gara pentru ca in loc sa tinem un mal al raului, am tot facut zig zag pana ne-am prins ca exista un indicator. Plus ca un tip dragutz care strangea gunoiul a inteles ceva din “estacion de tren” si ne-am aratat prin semne ca suntem vraiste cu orientarea in spatiu si ca trebuie sa fim pe celalalt mal.
Bun, dupa ce-am mai intrebat niste tineri parinti care stiau cuvintele de baza atat de necesare “straight ahead”, “left” “right”, am gasit gara. Trenul plecase desigur. La 11.37. Noi am ajuns la 11.40 in gara. O ora si jumatate ne-am invartit pana am gasit ceva sa luam de mancare. Adica un bar cu tapas. Bietul om de la tejghea nu stia o boaba de engleza dar mai ales cuvantul magic “sandwiches”. Again, prin semne ne-am prin ca “bocadillos” inseamna sandwich. Fir’ar! Rezultatul: o farfurie imensa cu creveti marinati si cu masline (delicios, mi-am lins degetele) si doua baghete cu chorizo genuine. Si Cola la can slim. Nice. Total 11 euro.2 oameni.
Am mai pierdut vreo ora pe malul marii. Plin de hoteluri, case, blocuri de apartamente, restaurante, oameni care baga jogging, pensionari cu catelul, multi biciclisti la modul profi. Mama lui M.ne-a zis dupa aia ca din Cambrils chiar se trag multi campioni la ciclism ai Spaniei si ca e un sport cu traditie. Frumos.Apa calda, soare, multe pietre pe plaja si in apa, munti, barci si chinezi
Gara era cam la 10 min de mers asa ca nu ne-am grabit sa ne intoarcem pe peron. Oricum, am descoperit un lucru trist dar adevarat: trenurile intarzie in Spania cand vin in statie dar niciodata cand pleaca din statie. )))))))))))))
La 15.40 am fost in statia Saints din Barca. Nici nu stiti ce fericita eram cand am calcat din gara la metrou. La metrou, supriza: luati cartela de la automat. Am luat. Vroiam sa ne facem abonament dar bine ca nu ne-am facut ca a doua zi urma sa ne imbolnavim si aruncam 20 de euro pe geam. Care era statia de pe linia verde care ne-a sarit in ochi: Sagrada! Normal ca ne-am urcat in metrou si ne-am dus tinta acolo. Ca o paranteza, in metrou am calatorit langa un arab cu salvari si turban. Si cu o sacosa verde
La Sagrada era sa-mi rup gatul. Pai numai mie mi se intampla dinastea. Ca eu le patesc pe toate. Adica: atunci cand am iesit din metrou, vedeam in fata ochilor o Pizza Hut. Cand m-am intors, am dat cu ochii de Sagrada. Si am bagat un “uau” din-ala prelung, masurand din cap pana in picioare “locatia”. Doar ca m-am dat un pas in spate unde exista o treapta. Pe cae ma uitat sa mai calc. Senzatia a fost ciudata. Eram happy ca nu mi-am rupt nimic, ca am ajuns la Sagrada dar mi-era frica sa pasesc. Mi se cam taiasera picioarele. Bagat mana dupa aparat, facute poze, dat flit la prima tiganca la cersit, masurat coada de intrat la Sagrada, lasat pagubasi, invartit in jurul ei, holbat maxim de sus in jos, stanga dreapta. Ma credeti ca mi-a placut mai mult decat Notre Dame?!?!?! Da, tocmai eu, fan declarat a Notre Dame (daca citeste profa mea de franceza, o sa lesine)
Ok, dupa ce-am trecut de socul Sagrada, am incercat sa ajungem la o dugheana a biroului de turism sa ne luam bilete pentru Bus Turistic. Dar era inchis. Mi se pare si normal din moment ce era 31 dec. Plin de turisti. Ok, cu un pic de panica ne-am invartit prin zona si ne-am dat seama ca nu stim incotro sa o luam. Ca n-avem harta. Am dat cu mare strangere de inima 3 euro pe o harta pe care n-am folosit-o deloc dar macar ne-am edificat unde tre sa ajungem: Passeig de Gracia. Numai bine am facut; am tot mers spre Placa Catalunya, am vazut Corte Ingles si mi-am dat seama pe unde suntem. La pas usor am coborat spre Barri Gotic, mai alunecand spre stradutele laterale. Unde am descoperit un magazin cu genti. Am cumparat doua din ele. 10 metri mai incolo 2 punkiste cu cateii lor cerseau bani. Le-am dat. Poza e aici. Fun fetele. Pana am ajuns la Portal del Angel, ne-am uitat la o expozitie cu vanzare a unor artisti catalani, la tot felul de comedianti care faceau cate ceva for some pennies. Ne-am mai invartit pe stradute pana ce ne-am dat seama ca ratam trenul de 19.33 si n-am mancat nimic de dimineata. Fuga la metrou, cu stop la Burger King. Mancarea oribila si murdar. La metrou, haos; toate natiile pamanstului mergeau atunci in seara aia cu metroul din Barcelona. Aam cam pierdut timp in statii si era cat pe-aci sa pierdem trenul de Cambrils. Bafta mare: la gara s-a eliberat inca un ghiseu si doamna de acolo ne-a asigurat ca in alea 3 minute pana pleaca trenul ii platim si biletele si ajungem si pe peron. Peronul 5, la 10 metri de ghiseu adica Am ajuns intr-un minut, ne-am urcat in tren si ne-am linistit. Asta temporar ca un punker neobosit a zdranganit la chitara o ora si jumatate pana la Cambrils. A coborat cu noi .
Ce-am facut in noaptea de Revelion? E si maine o zi!