Archive for ‘ September, 2007

music 42day

Air – Night Sight

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=v45uJc_MHGU]

gand de marti

Am o problema cu anumiti colegi:
- care nu raspund la “salut, buna, buna dimineata” si unii, in culmea nesimtirii, se uita la stele cand ii saluti
- care se cred “sefi” desi in departamentul tau n-au nici o treaba si nici o autoritate
- care tipa gratuit ca sunt “pe stop” (aici nu e vorba de colege, strict de baieti)
- care se dau loviti cand ii rogi ceva desi este vorba de propasirea agentiei/firmei – ori nu-ti dau nimic, ori iti dau cand te-ai descurcat deja singur si e prea tarziu
- care se cred shmecheri doar prin prisma faptului ca lucreaza in publicitate (asta multi din alte agentii ar trebui sa si-o scoata din cap)
- care vin si-ti umbla in lucrurile de pe birou just like that
- care vin, iau lucruri si nu le mai returneaza.
Hai frate, ca nu traim in jungla!
Da-o incolo de treaba ca suntem in colectivitate si am pretentia ca va mai aduceti aminte de cei 7 ani de acasa!
Am pretentia ca suntem colegi si ne respectam macar minim necesar sa traim si sa lucram unii cu altii.

Snickers stuff


In State Snickers a lansat o noua campanie pe web, prin agency.com si TBWA. Prin site-ul www.snickers.com/feist dati nas in nas cu 5 personaje care pornesc itnr-o calatorie “initiatica”: un Roman, un Polinezian, un Pelerin, un Rege Englez si un Viking. Toti sunt implicati in poveste si pe site o sa gasiti poze “de grup” cat si filmulete cu peripetiile lor. Care mi-au placut: cel cu GPS-ul si cel cu “I Spy game”. Check it out!

Lisabona day 4

Day 4 adica duminica era ultima zi in care ne puteam folosi pass-ul luat. Cea mai substantiala reducere era la turul Sintra-Cabo da Roca-Cascais-Estoril-Lisabona: 20 de euro de persoana. Pass-ul asta chiar e foarte folositor, cred ca v-am mai spus.
Pe la pranz ne-am dus la prietenii nostri cu Societatea de Sanvisuri, am marcat un sandvis, o cafea si un muffin de ciocolata (Doamne, cat de bun era, with plenty of real choco bits in it ) si ne-am dus spre Praca do Comercio de unde pleaca autocarul. Ca sa stiti, turul incepe de la 14.30 si trebuie sa fiti acolo cam pe la 14.00 sa va luati bilet. Unde vedeti multi oameni buluc, acolo e statia si de bilete, si de unde pleaca autocarul.
Cum noi mai aveam vreo 2 ore pana plecam, am urcat spre catedrala patriarhala sau Santa Maria Maior, unde am vizitat vestigiile romane si maure excavate in curtea catedralei dar si catedrala, austera ca arhitectura dar impozanta (o sa vedeti tot felul de mornimte ale unor regi de acum 600-700 de ani). La un magazin de suveniruri am stat la vorba cu un domn in varsta care ne-a povestit ce stia el de Romania. Foarte prietenosi batranii, gata de vorba cu oricine.
Tot urcand si coborand pe stradute, am intrat intr-un magazin de deco unde vindeau bloc notes-uri inseriate, cu hartie in texturi diferite (ca hartia de bancnote sau ca scoarta de copac). Din fiecare model produsesera prin metode traditionale cam 5000 de buc si pe spatele fiecarui carnetele aveai trecuta seria.
Inapoi in Praca do Comercio.
Toata excursia dureaza cam 4 ore jumate. Tot drumul ne-a facut capul calendar ghidul nostru care explica absolut tot in 3 limbi: portugheza, franceza si engleza. Really, mi-am dorit iPodul cu mare ardoare.
In toate cele 4 ore ne-am oprit de 3 ori:
- o ora la Sintra
- 20 min la Cabo da Roca
- 10 min pe faleza la Cascais
Putin, as spune dar e totusi obositor. Eu nu ma mai vad avand rabdare sa merg cu autocarul cu ghid in excursie.Sa le luam pe rand.
Sintra
Un orasel absolut superb, gazduieste mai multe palate, fiind resedinta de vara a multor capete incoronate. De pe deal strajuieste valea Castelul Maurilor. Alt castel worth seeing este Palatul Pena. Noi am vazut pe fuga efectiv Palatul National, faimos prin cele 2 cosuri de fum de la bucatarie. A vedea in jumatate de ora un palat e un record, trust me. Si am facut si poze. Eu nu ma pricep sa descriu in epitete astfel de locatii, cert este ca nu m-a dat pe spate decat sala unde se intruneau toti consilierii si regele, plin de “azulejos” cu teme de vanatoare. Si da, bucataria pretty big, insa logica formei hornurilor eu n-am vazut-o. Atata fum si abur nu stiu cum se duceau. Ei, vraja arhitecturala.
In restul de 20 de min am mers la una din patiseriile locale sa mancam celebrele prajituri cu branza. Pe langa astea am mai incercat ceva ce eu banuiesc ca era un fel de tarta cu dovleac copt si nuci. Divin.
Fuga la autocar si hoap sus la Cabo da Roca.
Pe drum, am aflat fel de fel de povesti despre viile din zona, despre climatul temperat oceanic al zonei si despre agricultura infloritoare care se datoreaza climatului.Bla bla. La Cabo da Roca mi-am dat seama ce bine e sa pleci cu haine dupa tine. Un vant rece de nu te puteai tine pe picioare. Am reusit sa fac poze, nu de multe ori fiind “miscata” din loc de vant.
N-am dast 20 de euro pe un certificat ca am fost in cel mai vestic punct al Europei continentale (poate daca as ajunge la Polul Sud, as da banii ca nu m-ar crede multi) dar ne-am facut poza ca turistii japonezi langa monumentul care marcheaza locul si versurile lui Camoes
Fuga iar, spre Cascais. Ce-am mai vazut pe drum asa, din mers:
- plajele de windsurfing si de surfing de la Colares(nu erau valuri pt surfing dar erau vreo 3 in apa facand windsufing)
- Gura Iadului – o pestera sapata in faleza de catre valurile oceanului, foarte interesanta.
- resedinte de regi, regine si alte personaje cu sange albastru pentru ca Portugalia a fost tara neutra ca Elvetia in al doilea razboi mondial.
De la Cascais, prin Estoril unde am vazut hotelul unde a stat Ian Flaming si de unde i-a venit ideea sa-l creeze pe James Bond, acolo intalnindu-se cu agentul dublu Popov (trust me, asta e una din putinele informatii care mi-au ramas in cap din toata vorbaraia de 4 ore jumate a ghidului nostru).
Dupa Estoril, e plaja Carcavelos, alt punct de atractie pentru surferi. Again, am vazut vreo 2 pe plaja, priving in larg ca nu erau valuri.
Cand am coborat din autocar, m-am simtit atat de bine. Era asa o liniste in Praca do Comercio, duminica pe la 7 si ceva seara….
Stiind ca la Kubik e program, am zis sa mergem la party. Nu am luat cu mine printurile de pe net si ne-am descurcat cum am putut cu soferul de autobuz. Din pacate, am coborat cu 2 statii inainte de destinatie. Si dai mers pe jos, pe la docurile din Lisabona, duminica pe la asfintit. Cam creepy mai ales ca nu treceau multe masini.Si mai deloc oameni. Cand intr-un final am vazut structura, m-am simtit mai ok.
Kubik este o structura modulara, dezvoltata in 3 orase, Barcelona, Berlin si Lisabona, in Lisabona facand parte din Bienala de arhitectura. Cand am ajuns noi, mai venisera 3 oameni. In rest, DJii, cei de la bar si responsabilul de proiect Sandro.
Noi nu mancaseram, asta era barbecue party, hai cu micii, hai cu fripturicile. Well, barbecue party inseamna muzica, bautura, hamburger din carne sau vegetarian si ceva specialitate locala, banuim noi un fel de ceafa de porc marinata si apoi aruncata pe gratar. Aia a fost super buna.
Toaletele ecologice cele mai curate care le-am vazut in viata mea. Concureaza chair cu multe toalete din cluburile noastre. Cu odorizant, hartie, servetele, sapun, apa, cu buton de dezinfectat.
Normal, fiind asa putini, hai am mai vorbit intre noi, hai cu barmanul, hai cu micii, si am dat de Sandro la bar cand sa plecam. Si da-i si vorbeste si am aflat ca a lucrat in publicitate in Italia pe aceleasi conturi cu mine si povesteste si hihihi si hahaha. Tipul de la bar ne zicea ca lumea iese chiar si duminica insa cam dupa 12 noaptea. Era cam 10 si muream de frig, in ciuda unui shot de tequila, niste beri strong si specialitatea lusitana de purcel pe care eu am scapat cam mult sos iute (am stins repede cu bere).
Ne-am luat ramas bun, “venim mai tarziu”…..Aha, sigur ca da, am adormit instant la hotel. Am cazut “mortua est” si din cauza de bautura dar si din cauza de oboseala.

am marcat

Am facut bronsita. Acum sunt in faza in care as vrea sa-mi scuip plamanii de tot.
Cum ma tratez: tratament cu Bioptron, vitamina C de 1000 de unitati si lamai la greu. Azi am marcat 6. Stomacul e ok. Norocul meu ca sunt printre fructele mele preferate si as manca lamai ca pe mere.
Oare cum imi reuseste doar mie?!?!!?
Mama, sezi calma ca sunt ok. Nu trebuie sa suni. :)

Lisabona day 3

Ziua a treia la Lisabona adica sambata a fost foarte tare. Adica mai tare decat ziua 1 si 2 :)
Ne-am trezit pretty late, am mancat ceva la hotel si am plecat la un pic de shopping. Vroiam la ocean dar ne-am trezit cam tarziu. Asta credeam atunci.
Multi dintre cititorii mei cred ca sunt o shopoholica. Well, not really. In vacantele cu za boyfriend mai mult el ma trage de mana la shopping decat eu si asta s-a vazut mai ales la Lisabona.
Am fost la un net cafe unde bietul baiat de la vanzari cartele s-a prins cum tre sa dea jos pozele de pe aparat si cum sa scriem un CD. A fost ok. Za boyfriend a avut ideea sa cautam pe net adresele diverselor magazine si am tinut minte niste denumiri pe care le-am gasit prin ceea ce numesc “spiritul meu de orientare”. Really, cu mine nu te pierzi nici in padure :D
Desigur, de data asta el a avut multa bafta la jeansi, luandu-ne Levi’s cu 35 de euro. Asta numesc eu reduceri la final de sezon :) Mi-am luat o pereche marimea 27 in care, minune, incap! So, I feel good! 3 kg daca mai dau jos si ma mentin…..
Oricum, dupa shopping intens, am lasat sacosele la hotel si ne-am dus la restaurantul de langa hotel unde cei doi chelneri, singurii din Lisabona care chiar vorbeau engleza bine ne-au facut program, inclusiv cu “ce metrou ei, pana la cat e deschis, vezi ca poti sa vezi aia…”. Super draguti au fost!
Asa ca dupa ce-am mancat, am luat-o la pas catre Jardim Zoologic, planul 2 fiind Oceanario care inchdiea la 7 seara.
Wow, Gradina Zoologica din Lisaboan e foarte tare. Pe langa faptul ca au tot felul de animale like tigrul siberian (l-am prins cand manca, impresionant), asa zisele “custi” sunt integrate in mediu, gradina fiind pe un deal si cu un parc super. Am vazut tigri, lei, girafe, elefanti cu bebe elefant mic mic, foci si pinguini, leoparzi, gorile, tot felul de pasari exotice si maimute, canguri, koala rosii…wow, multe, multe animale. In zona casei elefantilor am observat ceva: erau niste blocuri construite fix langa gardul respectiv si dimineata clar te trezea domnul elefant. Nu ma intreb cum mirosea dar mi s-a partu tare sa te trezesti si sa vezi girafele si elefantii. Imi aduce aminte de un promo pe Animal Planet cand un pusti bea lapte dintr-o farfurie in care stau elefanti si se adapa.
De la gradina zoologica unde am obosit urcand si alergand ca un copil de 3 ani de la un animal la altul, am plecat cu metroul spre Oceanario.
Oceanariul adica este construit in zona noua, a expozitiei din 98. Statia Oriente este impresionanta. Este statie de tren, de metrou, de bus dar si de curse outside Lisabona. Acolo le-am facut vanzare unor africani cumparand, desigur, elefanti pentru colectie.
Chiar in fata statiei Oriente se afla mall-ul Vasco da Gamma, legat de o pasarela de statia Oriente. Tot ce inseamna arhitectura in zona asta e wow! Linii fluide, cu tenta marina, cladiri din otel si beton. Am ramas cu gura cascata. Tot mergand spre Oceanariu (care nu e chiar langa statia Oriente si faceti cam 15 min de mers intens) am trecut pe langa Cazinoul din Lisabona, sediul Vodafone, sediul EURO RSCG, alte sedii de firma. Bonus, pe promenada sunt cateva fantani arteziene in forma de vulcani din care “erupe” apa. E locul cel mai galagios, fiind plin de copii :D
La Oceanario esti intampinat de niste cafenele si un mare magazin de suveniuri unde am intrat binenteles (de acolo am cumparat-o pe doamna Orca, o balena super cu care am facut senzatie pe post de perna in avion)
Am intrat in main building in care sunt recreate 4 tipuri de ambient. In centru se afla un acvariu urias cu multi pesti: cateva specii de rechin, ton, pisici de mare, sardine – astia sunt aia de care m-am prins eu. In rest, multi pesti de care n-am auzit nici al lectiile de biologie.
In jurul acvariului rpincipal, zeci de acvarii mici in care vedeai diverse: de la meduze fluorescente pana la caracatite sau languste sau pesti exotici. Am fost fan al pinguinilor si al
nutriilor de mare (avem si film, se baga link asap) si da, am comis-o, mi-am facut poze cu Vasco, mascota Oceanariului.
Seara a fost petrecuta la noi pe terasa unde deja ne facusem prieteni :) . Asa am aflat reteta unui ulei super picant pe care il foloseau pentru pui.
Dupa aia, somn, desigur.