Sunt in mood de munte, de zapada, de powder proaspat, de liniste apasatoare printre brazi, de soare plin de viata.
In ultimele 2 saptamani am vorbit doar de Toma. Azi insa o sa va vorbesc despre un amic care este the perfect embodiment a ceea ce inseamna “indeplineste-ti visele”. Numele lui este Alex Gavan, ne stim din 2004, dinainte sa plece in expeditie in Khan Tengri. Era atat de plin de viata si optimist si determinat incat m-a cucerit. A lucra in media nu e uneori un job super smecher ca dai peste oameni care cer sponsorizari pentru orice. Insa Alex a fost altfel. Si am lucrat impreuna pe diverse chestii si ma bucur ca tot ceea ce si-a propus a reusit.
Incepand cu luna iunie, Alex a plecat sa cucereasca varfurile Gasherbrum 1 si Gasherbrum 2. A reusit sa urce doar pe primul, al doilea desi nefiind extrem de periculos, luase viata catorva alpinisti si avand risc crescut de avalansa. O sa pun linkurile catre site-ul lui si catre articolul din Cotidianul sa vedeti prin ce peripetii a trecut.

Cand va fi posibil sa ne vedem, poate o sa-mi poveasteasca mai multe si o sa share with you.
Pana atunci, un filmulet de pe varf. Auziti cum scartaie zapada?
Imi aduce aminte de prima coborare reusita prin padure, happiest moment in my boarding life!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IymeGwZ8BVA]

Foto via Cotidianul

Exista momente cand ajungi in fundul gropii din disperare sau dezamagire. Exista momente cand ajungi in cer de fericire, self accomplishment sau pur si simplu speranta. Ce e la mijloc se numeste viata de zi cu zi.
In ultimele 2 saptamani l-am urmarit pe Toma cu sufletul la gura. Stiti ca eu ma implic si ma emotionez si as fi in stare sa sustin si echipa de bob a Jamaicai (kiddin).
Toma a facut un lucru extraordinar. Nu e vorba de performanta fizica cu adevarat notabila ci de cea de ordin emotional. Toma a avut un moral tare ca piatra. Sunt sigura ca a trecut si pe culmile diperarii si in culmea fericirii (ce coincidenta ciudata de expresii – de ce ar fi mai multe culmi ale disperarii si doar una a fericirii?). Pe langa rezistenta fizica de invidiat, modul sau de a gandi si sprijinul pe care l-a primit de la coechipierul sau Razvan l-au ajutat sa mearga inainte. Ma minunez si ma gandesc ce oameni extraordinari exista in lumea asta. Ce lucruri simple pot face si pot misca si muntii din cauza asta. Poate sunt exagerata; stiu doar ca 2 saptamani sub cerul liber, urcand si coborand, singur o mare parte, pot schimba un om. Orice astfel de incercare te schimba. Si eu stiu ca in bine. Sper ca anul viitor Toma sa fie din nou printre primii.
Discutam despre ce atentie a acordat presa performantei lui Toma. Suntem o tara de tzatze, uitandu-ne tot timpul dupa capra vecinului. Stirile de la ora 5 aduc rating si revistele de scandal. Shame, shame, shame!
E pacat ca o astfel de performanta sa treaca fara sa fie impartasita; sunt multi care au nevoie de un astfel de exemplu ca sa-si dea seama ca ceea ce fac e bine.
Poza via Red Bull XAlps

Bravo, Toma Coconea s-a clasat pe locul 2 la Red Bull XAlps. Bravo, bravo, bravo! Ati facut baieti multi oameni fericiti! Am stat legati de compuri 2 saptamani si v-am urmarit cu sufletul la gura.
Bravo!

Da, sunt atat de prinsa de ce se intampla in Red Bull XAlps incat nu v-am mai povestit nimic din magnificul oras Galati.
Ieri mi-am vazut un coleg din liceu cu copil+nevasta. Si e mai mic decat mine!!!!!!
SI finally mi-am primit cadoul de la Anca; statea de 2 ani la Galati si nu ajungeam sa-l iau. Desigur, 2 elefanti hand made in Thailanda, arata genial! Remerciments, cherie!
Ii punem la colectie.
Azi plec home.

Conform calculelor pe harta, Toma Coconea ar trebuie sa ajunga in jur de 8 seara azi la Monaco (mai are aprox 41km in linie dreapta). Sper sa poata sa urce, sa-i fie vantul bun si sa poata sa zboare.
Am emotii, jur. De-abia am asteptat sa ma trezesc dimineata si sa vin la comp sa vad ce face.
Orice s-ar intampla, bravo Toma! Bravo! Au fost niste zile incredibile si ma bucur sincer petru ceea ce s-a intamplat de-a lungul competitiei.
Dupa cum ziceam, se poate face performanta din dragoste pentru munte si pentru zbor….nu doar din fotbal!
Iti tinem pumnii, Toma! Zboara!

Hai, hai, hai! Acum Toma Coconea e pe locul 2, pe locul intai fiind elvetianul Muller. Faza este ca in momentul in care Muller ajunge la Mont Gros, are o penalizare de 36 de ore. Cum Toma e fix in spatele lui, we should have a winner!
Hai, Toma, hai!

Asta e tare, astazi dupa-amiaza:  ”De ce nu zboara Coconea?”
Guys, nu gasiti la mine raspunsul cu siguranta. Vedeti pe guestbook pe Red Bull XAlps la profilul lui. Cred ca e din cauza vremii. Dar raspunsul doar el ni-l poate da.
Bafta, Toma!

Toma trebuie sa ajunga pe 5  august la Monaco. Este pe locul 1 acum, cu o diferenta de 10 km fata de locul 2. Mai are aprox 200 km daca e sa ne luam dupa masuratorile in linie dreapta.
Am emotii. Am tot vorbit cu oameni, fellow bloggers lasa mesaje. Am bagat microbul cu Red Bull XAlps. Sper doar ca Toma sa reuseasca. Totul e sa zboare dar mai ales sa-l ajute vremea sa zboare.

din cauza dentistului. fata imi este amortita. de durut sa nu mai vorbim. stiti cum sunt vecinii aia de la bloc care dau gauri constant in pereti? asa asa doctorita cu maselele mele. dar hei, cum ziceam, cand te doare ceva, te duci la medic pana nu e prea tarziu.
v-am pupat, ma duc sa ma intind ca nu mai pot. si am asa de multe de facut.

Asta are acum Toma Coconea nevoie. E pe locul 1 in Red Bull XAlps, e 4:33 si eu n-am somn. Nu stiu de ce. Adica stiu. Scriu la proiect. Asta conteaza. Asa cum pentru Toma conteaza acum sa mearga.
Zboara, Toma, zboara! Asa o sa le iei fata elvetienilor. Ai ajuns pe locul 1, tine-te acolo. Nu stiu cum de mai rezisti sa mergi atat. Chiar esti “omul fara splina”. Cred ca dorinta ta e atat de puternica incat corpul doar asculta. Insa trebuie sa zbori.
Doamna care mi-a pus oasele aseara la loc e si ea pasionata de zbor. Si sotul ei. Si-i povestea aseara cum se dadeau cu deltaplanul odata, cum a sarit cu parasuta, cu s-a dat cu parapanta, cum se intalnesc cu astia mai batrani din Ciuc si din Petrosani si se duc sa zboare. Si are 45 de ani. Si cum il urmaresc si ei pe Toma online. Ce lume mica, ce oameni diferiti si totusi alaturi de Toma.
Eu sunt astmatica, eu nu stiu poate decat 1 la 10,000 senzatia fizica prin care treci dupa atatia
km de mers. Stiu doar ca poti. Atat. E un feeling pozitiv si daca e sa ne luam dupa teoria ca gandirea pozitiva colectiva poate misca Universul, atunci o sa fie bine.
Noroc, bafta….orice. Bea niste Red Bll sa prinzi niste aripi, Toma!