Ieri a fost ziua taximetristilor. Ca de obicei, intru in vorba cu ei si discutam pe diverse teme. uneori nu am chef de vorba dar se gaseste vreunul cu chef de discutii, always politica si fotbal. Well, ieri dimineata am facut un tur de forta dimineata de la 8.30: Dristor, Unirii, Victoriei si dupa aia la birou.
Ce-am vorbit pe drum:
- voi astia din agentii sunteti super stresati (am inteles ca nu vine si pe la noi, se mai duce si pe la BBDO, si pe la Leo), stresul este boala secolului, eu sunt un om echilibrat, nu-mi plac acei clienti nervosi ca-mi transfera stresul lor, in ultimii doi ani am tot bagat bani in casa si sotia mi-a facut o surpriza toamna trecuta, acum avem bebe 
(mai avea un copil de 10 ani). Plus: e on conspiratie cu Tariceanu, ca lumea in loc sa iasa la miting Pro Macovei, a stat in case, ca Basescu a facut multe pentru taximetristi, ca Tariceanu suge vlaga poporului )))
In Aviatiei se intamplase un accident: un Megane se daduse de cateva ori peste cap si aterizase cu rotile in sus. Nimeni n-a patit nimic. Faza tare a fost ca in Aviatiei la o covrigarie, in coloana aia de haos, omul nostru se da jos, ma intreaba daca vreau covrigi, eu ii spun nu si ma pomenesc cu traista cu covrigi. “Haideti, donsoara luati unul ca parca vad ca nu mancati nimic azi.” A avut dreptate
Seara, iau din Romana taxiul dupa ce am inghetat in frig un sfert de ora. Una din oficialitatile noastre avea chef de plimbare si era lumea trasa pe dreapta pe bulevard.
Cum ma urc, incepem sa discutam pe baza traseului si dupa ce trecem de intersectia cu Polona, tot discutand despre trafic ajungem la subiectul “accidentele in Bucuresti si Portile Iadului”. Adica:
- o poarta a Iadului e intersectia cu Polona unde a murit Teo Peter si altii
- o alta poarta este la podul de la Eroilor unde a murit Nemescu. Chiar era in zona cand s-a intamplat accidentul si a inceput sa-mi povesteasca. Un lucru foarte ciudat: fie ca vii pe chei dinspre Orhideea sau dinspre Unirii, ai intotdeauna prioritate. La intersectia de la podul Eroilor de la biserica, ai cedeaza trecerea. Dupa aceea, ai iar prioritate. Revenind la accidentul cu Nemescu, se pare ca nu e saptamana in care sa nu se intample un accident cu morti acolo. Plus ca in intersectia aia dubioasa, sunt nopti cand semaforul e pe lumina intermitenta…asta ca sa fii si mai putin prudent si pus pe vitejii gen Schumacher.
De la accidentul lui Nemescu, am ajuns la problema resuscitarii. In Romania, uneori incearca sa te resusciteze si jumatate de ora. In State, cred ca stau maxim 10 min (poate nici atat – asta e de verificat). Faza e ca mama taximetristului a fost resuscitata 14 min si dupa aia si-a revenit. Mai in gluma, mai in serios, imi povestea omul ca desi a intrebat-o cum a fost si ce-a vazut in alea 14 min, nu i-a raspuns. Doar ca e un om total schimbat: mai calm, mai bun, mai credincios.
So, astea sunt povestile din taxi de ieri. Spooky, hah?!?
