Recunosc, uneori il mai citesc si eu pe Zoso. Forgive me Father!
Astazi am citit la el cum ca Aiko se vinde in Romania prin primul blog shop. Citesc, ma uit, ma mir si eu si ma duc pe blog. Catalogul il avea din decembrie si chiar eram curioasa cu cat or sa se vanda hainele alea. Surpriza, check the website. Pardon, blog shop-ul.
Aproape 3 mil un hanorac, 1,6 mil o caciula!?!?!?!? Beiii, wake up! Aduceti niste haine de afara si aruncati scorurile astea. Brandurile de genul asta sunt in afara la preturi decente, tocmai ca sa atraga kidzii si pustii. La ce-am vazut ca aduc in Ro, nu sunt prea convinsa. Unele chestii sunt nice, altele nu. Dar come on, 1.6 mil pe o caciula?
Daca o sa-mi iau ceva de la Aiko, sigur o sa fie de pe Vijzelstraat 87, Amsterdam si nu din Romania. Nu stiu cum de-am ratat magazinul cand am fost la Amsterdam, ca parca am trecut prin zona aia.
PS: da, ok, nu toata lumea isi permite sa-si cumpere de pe net sau sa-si ia haine de afara dar poate de-asta n-ar trebui sa aibe scoruri nesimtite. Inteleg sa ai un adaos ca sa-ti acoperi niste cheltuieli insa guys, se stie, e cam greu sa ai profit dintr-o afacere de genul asta din prima luna.

Pentru cine n-a fost curios sa dea search pe Google de dimineata, deja au fost anuntati castigatorii Golden Globes de anul asta. legenda spuna ca Golden Globes sunt un fel de preview la Oscaruri…hmm, maybe…
Pe scurt:

• Best Motion Picture/Drama – Babel
• Best Performance by an Actress in a Motion Picture/Drama – Helen Mirren/Elizabeth
• Best Performance by an Actor in a Motion Picture/Drama – Forrest Whitaker/ King of Scotland (Leo di Caprio a avut 2 nominalizari)
• Best Motion Picture Musical/Comedy – Dreamgirls
• Best Performance by an Actress in a Musical/Comedy – Meryl Streep/The Devil Wears Prada (yesss!)
• Best Performance by an Actor in a Musical/Comedy – Sasha Cohen/Borat (well, aici nu pot sa spun nimic ca n-am vazut filmul insa….wtf, te pui cu gusturile omului!?!?? As fi vrut sa fie Johnny Depp dar asta e)

Lista completa e aici

Si daca tot suntem in zona muviez&Golden Globes, in seara asta la Orange Concept Store (langa “Muzica”), Ada Rosetti e acolo ca sa povesteasca despre Golden Globe Awards de anul asta.

Maine seara insa, febletea mea, Maria Popistasu (imi place asa mult de fata asta, habar nu am de ce) va invita sa vedeti impreuna, unul din filmele ei preferate. E pe seara, e gratis intrarea, oamenii sunt ok, nu poate sa fie decat bine.

Am promis ca ma tin de treaba cu episoadele incredibilei vacante pe care am avut-o de anul nou.
Episodul 3 este legat de petrecerea de Revelion care a avut loc la club. La Pacha La Pineda. Acum o sa-mi sara toti prietenii in cap si o sa-mi spuna: Da, cu noi nu mai vii la club dar te duci in Spania. Da, dears, m-am dus. Si stiti de ce: nu te stie nimeni acolo, poti sa faci ce vrei fara sa se uite la tine lumea ca la ciudati.
Revenind. Biletul care includea 3 bauturi ne-a costat 42 Euro de fiecare. Era si mai ieftin daca il cumparam inainte de Craciun dar nu mai conteaza.
Dupa ce ne-am strans de pe drumuri, ne-am pus repede la masa ca sa nu ne prinda Anul Nou nepregatiti. Am mancat cele 12 boabe de strugure la miezul nopstii, am mancat o gramada de chestii super bune dar cu nume neinteles (stiu cum arata ce-am mancat dar nu pot spune ce). Pe la 12.30 ne-a venit taxiul, un van de 7 locuri. Da, la Cambrils exista taxi cu care poti sa mergi cu gasca.
Clubul a fost deschis in 1985 si e una din locatiile cele mai cunoscute de pe Coasta. Locatia are cam 2000 de locuri insa in afara era intins un cort in care intrau cam 4000 de persoane. La cort erau hip hop, dance si r’n'b, in club era hausareala. Cum a fost muzica: horror! Pana pe la 5 dimineata a bagat DJ-ul local numai hituri de MTV Club Zone iar dupa 5 a intrat vedeta serii Mistress Barbara, un travestit care a bagat niste ciocane de ne-a facut de cap. Pe noi romanii, ca spaniolii nu aveau nici o problema.

Lumea a venit imbracat ca de party de Revelion: costume, rochii auriii, argintii, negre, cu sau fara trena, gagici dezgolite, multe urate (oh, da), cu faimoasele “sarmale” si cocuri care se poarta in Balcani cu ocazia nuntilor si botezurilor. Romanii erau singurii imbracati mai sport ca sa ne-am obisnuit: la club te imbraci in tshirt, jeans i si bashcheti, nu?
Tin sa mentionez experientele mele la toaleta. De ce? Pentru ca au fost traumatizante dar au servit ca preambul la o discutie cu mama lui M, legata de cultura spaniola. Cand am intrat la baie, pe langa coada imensa, zgomotul facut de toate femeile alea era infernal. Multe minore, bete, extrem de agresive, foarte galagioase. Poate aveti in minte satrele de tiganci din piete. Femeile astea erau mai rau. Nu stia nimeni o boaba de engleza de-asta le-am si injurat cu glas tare pe cateva care m-au lovit ca sa treaca mai departe de mine. Asa se purtau toate. Nu am vazut una sa fie draguta, linistita, sa astepte la rand la baie. Totusi baile erau curate pentru ca 2 tipe spalau si curatau in permanenta. Ceea ce in RO, mai rar.
La bar insa a fost frumos: un singur barman si 6 barmanite, majoritatea niste bunaciuni. Bautura era servita in pahare de unica folosinta din plastic verde, ti se dadea restul la centima (nu ca la noi la club: berea e 80 dar tu dai 100 ca nu au rest) si batura era foarte buna. Am baut fara limita dar nu m-a durut capul a doua zi. Ca o paranteza: nu e ca la Embryo unde beau 2 cocktailuri si cand ajung acasa imi explodeaza capul de durere la cat de proasta e bautura. Si nu doar eu o patesc. Inchid paranteza.
M-a mirat treaba cu paharele de sticla insa ne-au lamurit promoterii (amandoi romani ): acum 2 ani a avut loc un incident in care un tip a aruncat cu un pahar de sticla inspre o tipa si i-a taiat fata. Acum nu mai primesti nimic in recipient de sticla. Nici macar berea.
Pe la 8 dimineata am cedat psihic si fizic si ne-am indreptat spre casa, prinzand un pic de rasarit de Mediterana de pe autostrada. A fost sublim, nici prin gand sa ne treaca ce-o sa patim next.
Pe la pranz m-au luat durerile de masele. Da, pana sa ma ia cu febra, m-au durut maselele de cand am plecat din Bucuresti. Am luat ceva Nurofen si m-am intors in pat. Scumpei insa deja ii era rau. Temperatura, frisoane, gatul inflamat. Am bagat medicamente insa spre seara mama lui M a plecat prin vecini sa caute ceva mai puternic. Seara m-a luat si pe mine nasul si gatul. So, ziua de 1 ianuarie a fost compusa din multe medicamente, frisoane si dormit. De mare exceptie.
Cat am stat in casa, am mai discutat cu mama lui M despre obiceiurile spaniolilor. Mentionasem mai sus ca incidentele de la baia fetelor de la Pacha au deschis o discutie. Well, ne-a povestit ca in Spania, femeia e capul familiei si ca in ultimii ani a exista o perioada in care crimele in familie erau ceva obisnuit: barbatul isi omora nevasta. Violenta domestica e ceva normal pentru ca femeile sunt agresive in viata de zi cu zi, cu toata lumea. Ne-a mai povestit de 6 ianuarie, Sarbatoarea Venirii Magilor cand copii din Spania primesc daruri. Mos Craciun e un concept relativ nou in cultura spaniola. Cadourile se fac pe 6 ianuarie, se organizeaza procesiuni si sarbatori locale foarte interesante. Si reducerile incep tot dupa 6 ianuarie. De la Anul Nou pana pe 6 ian, magazinele sunt deschise pana tarziu, sunt cozi si haos in magazine (been there) si toata lumea are ceva sacose de shopping oriunde in Barcelona.
Revenind la naratiunea noastra, pe 2 am zis ca facem pe dracu’n patru si ne miscam din casa. Asa bolnavi. Si am putut. Ne-am trezit la 7 si la 8.30 eram in trenul spre Barcelona. Cum a fost o zi in Barca pentru 2 bolnavi? In episodul 4.

Pe mine ma apuca diverse si le mai si fac. Mi-am propus cand ajung la Amsterdam, sa-mi fac un tatuaj (o stea in 5 colturi, very old school), un pierce in ureche mai dubios (care nu mi-l poate face mama – da, mama face gauri de pierce) si sa-mi iau un lant cu bile cum avea Keith Flint de la Prodigy in Firestarter (I love Prodigy)
Ieri mi s-a pus o intrebare de genul : “daca iti faci un pierce, ce faci cu el cand mergi la client?” si de aici a degenarat o discutie total stupida
Chestia care mi-a ramas pe creier a fost: ce-l fute pe client grija ca eu am un pierce? Si de aici mi-au venit in minte toate kkturile pe care le-am auzit de-a lungul anilor, chiar si in agentii unde ai pretentii de oameni destupati la minte:
- daca ai un pierce, esti drogat
- daca ai tatuaje si porti negru esti satanista (aici se adauga si imprimeurile cu cap de mort)
- daca porti parul foarte scurt, esti lesbiana
- daca porti ochelari de soare la club, esti pe pill-uri
Guys, shut the fuck up! Una era sa aud chestiile astea de la oameni trecuti de o varsta, care traisera prea mult inainte de 89 sau de la mironositele femei cu batice pe cap. Dar cand o aud de la oameni de varsta mea sau chiar mai tineri, ma ia cu frig pe sira spinarii.
Am intrat in Europa. Poate incercam sa luam exemplu si sa fim mai toleranti si mai putin interesati de iarba verde pe care o paste capra vecinului de peste gard. Si eu sunt intoleranta, jur! Si vad o gramada de chestii pe care le critic…Dar ma mai si opresc. Romanii nu stiu cand sa puna punct intolerantei si tendintei catre carcoteala/barfa mostenite genetic.
Cu dedicatie pentru cei care o ard dubios: ne ferim pe dupa coada si ne luam de detalii total aiurea ca sa acoperim balegarul din mijlocul casei. Care puteeeee!
Si ca sa mai incalzim atmosfera, Firestarter de la Prodigy si noii mei Vansi cu capete de mort.

De dimineata vorbeam de “scrisul pe episoade”.  Aseara am aruncat niste poze din Cambrils. Eu am stat ca o floare si imi faceam calcule si combinatii cu ce-am sa vad la Barcelona. Cand am aflat ca o sa stau la 120 km de Barcelona, pe malul marii, parca mi s-a strans inima. Insa welcome to alta tara, fratilor! Aici circula multe trenuri regionale. Asa pe gandite, cred ca aveam cam 10 trenuri regionale care treceau prin Cambrils si ajungeau la Barcelona in “Saints” sau in celelalte statii de tren din Barca. Dar cum am ajuns la gara? Aici vine o poveste. In Cambrils exista niste albii betonate. Nu curge niciun rau insa vara timp de 5 zile ploua foarte tare si foarte mult; toata apa care vine de pe versantii muntilor aflati la o aruncatura de bat, se duce spre mare. Intre mare si munti exista orase/statiuni gen Cambrils. Care, chiar daca au aceste albii foarte largi si amenajate cu cap, tot se inunda. Fun! Well, ne-am invartit mult dupa gara pentru ca in loc sa tinem un mal al raului, am tot facut zig zag pana ne-am prins ca exista un indicator. Plus ca un tip dragutz care strangea gunoiul a inteles ceva din “estacion de tren” si ne-am aratat prin semne ca suntem vraiste cu orientarea in spatiu si ca trebuie sa fim pe celalalt mal.
Bun, dupa ce-am mai intrebat niste tineri parinti care stiau cuvintele de baza atat de necesare “straight ahead”, “left” “right”, am gasit gara. Trenul plecase desigur. La 11.37. Noi am ajuns la 11.40 in gara. O ora si jumatate ne-am invartit pana am gasit ceva sa luam de mancare. Adica un bar cu tapas. Bietul om de la tejghea nu stia o boaba de engleza dar mai ales cuvantul magic “sandwiches”. Again, prin semne ne-am prin ca “bocadillos” inseamna sandwich. Fir’ar! Rezultatul: o farfurie imensa cu creveti marinati si cu masline (delicios, mi-am lins degetele) si doua baghete cu chorizo genuine. Si Cola la can slim. Nice. Total 11 euro.2 oameni.
Am mai pierdut vreo ora pe malul marii. Plin de hoteluri, case, blocuri de apartamente, restaurante, oameni care baga jogging, pensionari cu catelul, multi biciclisti la modul profi. Mama lui M.ne-a zis dupa aia ca din Cambrils chiar se trag multi campioni la ciclism ai Spaniei si ca e un sport cu traditie. Frumos.Apa calda, soare, multe pietre pe plaja si in apa, munti, barci si chinezi
Gara era cam la 10 min de mers asa ca nu ne-am grabit sa ne intoarcem pe peron. Oricum, am descoperit un lucru trist dar adevarat: trenurile intarzie in Spania cand vin in statie dar niciodata cand pleaca din statie. )))))))))))))
La 15.40 am fost in statia Saints din Barca. Nici nu stiti ce fericita eram cand am calcat din gara la metrou. La metrou, supriza: luati cartela de la automat. Am luat. Vroiam sa ne facem abonament dar bine ca nu ne-am facut ca a doua zi urma sa ne imbolnavim si aruncam 20 de euro pe geam. Care era statia de pe linia verde care ne-a sarit in ochi: Sagrada! Normal ca ne-am urcat in metrou si ne-am dus tinta acolo. Ca o paranteza, in metrou am calatorit langa un arab cu salvari si turban. Si cu o sacosa verde
La Sagrada era sa-mi rup gatul. Pai numai mie mi se intampla dinastea. Ca eu le patesc pe toate. Adica: atunci cand am iesit din metrou, vedeam in fata ochilor o Pizza Hut. Cand m-am intors, am dat cu ochii de Sagrada. Si am bagat un “uau” din-ala prelung, masurand din cap pana in picioare “locatia”. Doar ca m-am dat un pas in spate unde exista o treapta. Pe cae ma uitat sa mai calc. Senzatia a fost ciudata. Eram happy ca nu mi-am rupt nimic, ca am ajuns la Sagrada dar mi-era frica sa pasesc. Mi se cam taiasera picioarele. Bagat mana dupa aparat, facute poze, dat flit la prima tiganca la cersit, masurat coada de intrat la Sagrada, lasat pagubasi, invartit in jurul ei, holbat maxim de sus in jos, stanga dreapta. Ma credeti ca mi-a placut mai mult decat Notre Dame?!?!?! Da, tocmai eu, fan declarat a Notre Dame (daca citeste profa mea de franceza, o sa lesine)
Ok, dupa ce-am trecut de socul Sagrada, am incercat sa ajungem la o dugheana a biroului de turism sa ne luam bilete pentru Bus Turistic. Dar era inchis. Mi se pare si normal din moment ce era 31 dec. Plin de turisti. Ok, cu un pic de panica ne-am invartit prin zona si ne-am dat seama ca nu stim incotro sa o luam. Ca n-avem harta. Am dat cu mare strangere de inima 3 euro pe o harta pe care n-am folosit-o deloc dar macar ne-am edificat unde tre sa ajungem: Passeig de Gracia. Numai bine am facut; am tot mers spre Placa Catalunya, am vazut Corte Ingles si mi-am dat seama pe unde suntem. La pas usor am coborat spre Barri Gotic, mai alunecand spre stradutele laterale. Unde am descoperit un magazin cu genti. Am cumparat doua din ele. 10 metri mai incolo 2 punkiste cu cateii lor cerseau bani. Le-am dat. Poza e aici. Fun fetele. Pana am ajuns la Portal del Angel, ne-am uitat la o expozitie cu vanzare a unor artisti catalani, la tot felul de comedianti care faceau cate ceva for some pennies. Ne-am mai invartit pe stradute pana ce ne-am dat seama ca ratam trenul de 19.33 si n-am mancat nimic de dimineata. Fuga la metrou, cu stop la Burger King. Mancarea oribila si murdar. La metrou, haos; toate natiile pamanstului mergeau atunci in seara aia cu metroul din Barcelona. Aam cam pierdut timp in statii si era cat pe-aci sa pierdem trenul de Cambrils. Bafta mare: la gara s-a eliberat inca un ghiseu si doamna de acolo ne-a asigurat ca in alea 3 minute pana pleaca trenul ii platim si biletele si ajungem si pe peron. Peronul 5, la 10 metri de ghiseu adica Am ajuns intr-un minut, ne-am urcat in tren si ne-am linistit. Asta temporar ca un punker neobosit a zdranganit la chitara o ora si jumatate pana la Cambrils. A coborat cu noi .
Ce-am facut in noaptea de Revelion? E si maine o zi!

Daca aveti chef sa iesiti din casa mai devreme sambata, bagati si voi urechea la Orange Concept Store. De la 20.30 e concert YVAT. Adica live music, cu proiectii la pachet. Si nu va costa nimic intrarea

niste poze din Cambrils

So, cum toti prietenii, fellow bloggers si colegi de la munca (care mi-au descoperit blogul) ma intreaba “kum fu?”, m-am apucat de scris.
Am plecat intr-o frumaosa dupa-amiaza de 30 dec 2006. Pentru ca prietenul care ne-a dus la aeroport ne-a zis ca ajungem in 30 min, pe cuvantul lui, ne-am “facut” cu o ora de stat prin casa, cu bagajele facute, pregatiti si imbracati. Si ce ne-am zis noi “hai sa vedem un episod din “LOST” ca tot zburam cu avionul”. O idee foarte proasta.
Ajunsi in aeroport, ne-am intalnit cu o amica care incerca sa plece atunci la Amsterdam. 600 Eur biletul. Nice! N-a plecat
Am trecut de check in (by the way, hartiile pe care se printeaza pass-urile la Otopeni sunt foarte misto – aia la Barcelona zici ca au hartie de impachetat salamul), vamesii au facut glume stupide, tipic romanesti (catre scumpa “unde ai ascuns pistolul?”) si am ajuns in duty free. Sarac, urat si trist. Ne-am asezat sa bem un Sprite si o cafea pe care am dat 5 Euro, mica si proasta. Again, inca eram in Romania. Vis a vis DJ Pedro cu care ne-am si intors in avion. Se ducea la Ibiza unde e a pus muzica de anul nou la DC10.
Ne-am urcat in avion – frig, urat si trist. Am simtit pana am decolat ca suntem in Romania – pana si pista are gropi, ma-sa!
Pana la Amsterdam am trecut prin multe goluri de aer, o furtuna de zapada, ploaie. Eu n-am stat la geam dar scumpa a avut ceva emotii pana am aterizat. Cum n-am fost ever la Amsterdam, am facut niste super ochi la cat de mare e aeroportul si cat de fain se vad orasul si canalele.
Prea mult timp de holbat n-am avut pentru ca am avut escala 40 min si n-am facut decat sa alergam sa ne gasim poarta de unde plecam. Poarta pe care am gasit-o (cum zicea si Gabi, orice prost se descurca la aeroport in Amsterdam) insa la care am stat 20 min la coada.
In avion a fost fun: o gramada de olandezi, niste pusti, care plecau la party la Barca, multi amerindieni (am aflat ulterior ca sunt foarte multi in Spania si ca au prioritate cand cer azil in Spania; cred si eu la cate au patit de pe urma conchistadorilor dar tot nu compenseaza), multe cupluri de spanioli cu copii mici chinezi (tot dupa aia ne-am povestit mama lui M ca natalitatea e foarte scazuta in Spania si ca se infiaza multi copii din China si Africa)
La aterizare la Barcelona, surpriza de proportii: pilotul a ratat ceva culoar si a aterizat super brusc. Eu aveam nasul infundat, o chestie total gresita cand zbori. M-au luat niste dureri crunte de cap, parca cineva imi taia creierul felii. Nu aveam aer, ma sufocam de durere si ma dadusera lacrimile. Tipul de langa mine s-a super panicat, imi tot intindea bomboane mentolate ca sa-mi desfund nasul, eu ii faceam semn sa ma lase, scumpa ma tinea de mana, vecinii de culoar se uitau dubios. So, aterizare cu show. Asa l-am inteles pe Dan Electrician de ce uraste avioanele.
La Barca am stat la bagaje, ni le-am luat si am iesit. Like “ieshit” din aeroport, fara vama, fara intrebat de unde suntem si in ce scop venim in Spania. Cititi posturile anterioare cu panica mea ca nu am cazare&stuff si ca imi ratez vacanta asa.
Am plecat de la aeroport. Am mers 120 km in afara Barcelonei. La Cambrils, o statiune pe malul Mediteranei. Absolut superb ziua; noaptea zici ca au dat cu bomba. Nu e nimeni.
Episodul 2 cu Cambrils urmeaza. Stay tuned.