Via Lonely Planet, o gramada de info useful. Deocamdata sunt lupte cu guerillele Maoiste in toata tara asa ca turistii sunt sfatuiti sa evite aceasta zona.

…stupid people, ma crezi? ii urasc atat de mult incat nu pot sa dorm noaptea. Cu orele…..Stau si ma gandesc oare cum ii suporta Pamantul si nu se casca un hau sub ei sa-i inghita. Arghhhhhhhhhhhhhhhh!
Din aceeasi categorie: mitomanii, teribilistii gratuiti, avarii, intelectualii blazati si blondele.
Cum ar fi sa urasti pe toata lumea, exceptand cam 1% din populatie?
Incep sa cred ca am nevoie de un loc as in “Spring Summer Fall Winter…and Spring”. I need it…

Am un feeling: ca n-am mai scris mult pe blog. Well, am scris ceva ieri
Nu am apucat sa va impartasesc din experientele w/e trecut. Pe scurt, am terminat de pus gresie si facut izolatia in balcon. In acest moment, balconul este o combinatie de albastru turcoaz si galben. Brilliant! Sigur, ieri am muncit niste ore sa facem curat si sa spalam toata casa, plina de praf si de moloz. Pisica a fost spalata iar, sarind in cada cu noi.
Am terminat de scris un editorial pt Clubbing Mag si o sa apara in urmatorul numar cu o poza fantezista

PS: am ajuns sa urasc acest Campionat Mondial de Fotbal! I had enough! Sa se termine odata ca m-am saturat.

Au tot circulat pe net filmuletele cu Mark Ecko tagging Air Force One. Well, campania a luat Grand prix la sectiunea virale la Cannes Lions. Check this:

Synopsis:
Designer/Graffiti artist Marc Ecko founded Ecko Unltd in 1993. Today the company has revenues in excess of US $1billion. Our objective was to reinforcing Ecko’s graffiti heritage to enhance both the Ecko brand and street credibility. We created a controversial viral film not only to be viewed, but debated at length. The film depicts graffiti artists breaking into Andrews Air Force Base and tagging Air Force One with “Stillfree”. StillFree is the company mantra. Released to 20-targeted websites, our audience then championed it to the widest possible audience – reaching every major website/blog and news network in the country.

Acum, daca e sa interpretez un pic plecand de la teoria conspiratiei si prin prisma feelingurilor anti kkturi de vanzari&stuff, as spune “Fir-ar mama ei de viata si de advertising”.

Unii au avut ceva cu 06.06.2006. Eu am ceva 26.06.2006. Implinesc 25 de ani si o luna. Ce mi-am propus la 25 de ani inca nu m-am apucat de facut.
As a surprise, astazi am citit un mesaj pe colegi.ro de la o fosta colega de liceu care s-a casatorit. Well, n-ar fi prima din respectiva generatie.
Nimic nou sub soare. Doar nu ma simt prea bine cu stomacul. N-ar fi prima data nici in acest caz.
Poate voi aveti o zi mai buna. E totusi luni.

Today I am a robot. I execute my program as I was programmed. I have no conscience, I have no freedom of thought because I can’t think.
Asa ma simt astazi. Simt cum capul este doar o cutie cu fire si un cip…Aseara mi-am dat seama ca eu nu am cu cine vorbi anumite aspecte. Ca tot ceea ce spun sunt cuvinte care zboara pe langa persoana targetata. Si am mai descoperit cum unii oameni scot in fata argumente puerile si minciuni in loc sa-si asume propriile greseli when it comes to being a guide pentru proprii oameni.
Am spus ca voi face ceva. Trebuie sa fac.

In ultimele zile I did some serious thinking about my life, my friends, what I want to do in life, how I am, how my friends see me. Mi-e mai usor s-o spun in engleza. Scumpa a avut partea cea mai grea pentru ca fiind impreuna, vietile noastre ne afecteaza inevitabil. Si aici vorbesc de prieteni, parinti, job, trairi personale, vise and stuff.
Am luat o decizie impreuna, cantarind plusuri si minusuri ca doar exista concomitent. Ne-am hotarat sa ne facem viata cat mai frumoasa, sa nu mai facem compromisuri stupide si gratuite. Stiu, spunem asta de fiecare data dar vedem cum viata noastra are de suferit din cauza asta si daca unul e nefericit si celalalt se simte la fel.Stim foarte bine ca daca tu nu esti ok inside, lucrul asta o sa-i afecteze imediat pe cei care te iubesc. Pentru ca orice farama de energie negativa, orice strop de nefericire se simte. Mama m-a sunat imediat cum am dat cu capul de gheata iarna trecuta. Pur si simplu a simtit. Stateam pe marginea partiei, plangeam in hohote de durere si ma gandeam de ce naiba ma mai dau eu cu placa. Si m-am dat in continuare si mama a fost alaturi de mine in fiecare moment. V-am zis ca ea mi-a cumparat cam jumate din echipament? S-a chinuit, a strans bani si mi-a dat. Pentru ca a simtit ca asta trebuie sa fac (cred ca v-am zis de o suta de ori ce fericita sunt pe partie:))).
De astazi am hotarat sa schimb multe in viata noastra, in viata prietenilor mei (stiti cati prieteni nefericiti am – I have to change that very fast), in viata alor mei, in viata acestui oras.
Poate si din cauza asta vreau sa ma implic atat de mult in The Bubble Project si-mi doresc sa make a difference.

Tshirtul meu de la Threadless a fost trimis spre RO! De-abia astept sa-l primesc:) Yupiiii!

unul din cele mai noi tricouri de la Threadless, cu dedicatie pentru Nihasa

Ji, cel care a demarat The Bubble Project in New York mi-a raspuns la mail si avem unda verde sa ne apucam de proiect. Pana acum Italia si Argentina sunt implicate in proiect. Iar noi am fi prima tara din Europa de Est care se implica in proiect.
So, propun sa ne strangem si sa discutam daca chiar vrem sa ne apucam klumea de treaba asta. Oameni buni, haideti sa haidem!