UrbanDelice

Eat Pray Love

Am avut cartea, a stat o luna pe masuta, nu mi-am facut curaj sa o citesc. Poate acum e timpul sa fac asta.

Primavara asta se lasa mult prea mult asteptata. Ma invart in jurul dulapului, scotand camasile si sortandu-le, tot sperand sa vina caldura si sa incep sa le port. Nu de alta, sunt o persoana friguroasa si e greu sa trec la tinuta de primavara, fara sa marchez o raceala sanatoasa. De fericire, incep celebrul tratament de alergici si atunci vor fi mai putin sanse sa bolesc. Revenind la haine, in ultimele zile a trebuit sa ma plimb prin oras. Foarte trist ceea ce vad. Cred ca exista un cod nescris al comerciantilor care considera ca avand lucruri negre reprezinta cheia succesului in vanzari. Nu am vazut haine bej, maro, rosii, albastre. Negru si, uneori, gri. In plus, pentru gecile groase mai toata lumea prefera verdele. Inclusiv eu mi-am luat o astfel de geaca pentru ca nu am vrut sa-mi iau neagra. De alb  nu mai vorbim. Cum sa te plimbi cu o haina alba pe strazile din RO cand, in orice moment, vreun meserias poate trece in viteza printr-o balta si sa te “marcheze” din cap pana in picioare?!?!?!

Suntem niste oameni foarte tristi si asta se vede in hainele pe care ni le cumparam. Chiar daca posibilitatile finnaciare sunt reduse in Ro, oamenii prefera negru si gri pentru ca gradul de uzura al hainelor se observa mai greu. Poate curentul vintage e o solutie temporara de imbunatatire a garderobei dar bunul gust cred ca a fost atrofiat in ultimii 20 de ani. Si cand ajung intr-un second, eu aleg clar niste item-uri si ma astept ca mamele din jurul meu sa aleaga croieli frumoase, lucruri din stofa (diferentele de pret nu sunt asa mari). Insa le vad punand mana pe haine sport lalai, forme incerte, materiale sintetice…..

Povesteam in seara asta cu mama despre o rochie de matase al carei material l-am ales eu cand aveam 2 ani. Pot sa spun ca n-aveam deloc gusturi proaste As fi vrut sa mi-o trimita mie ca era slabatura cand era tanara insa i-a placut asa mult incat a transformat rochia in bluza Trecand in revista ce avea prin dulap si ce-am vazut la alte mame, pot sa trag o singura concluzie: mamele noastre se imbracau foarte elegant, desi nu aveau posibilitati financiare. Luai frumos catalogul Quelle sau Otto si te duceai la o croitoreasa buna. Asta era solutia. Era sa lesin cand mi-a spus ca a dat 50 de ron croitoresei pentru o bluza (plus materialul). Cu banii astia iti luai una mult mai bine croita si de mult mai buna calitate de la Zara; pana si croitoresele alea pricepute dinainte de 89 s-au lasat pe tanjala. E pacat, acum e momentul sa infloreasca acest  business. O croitoreasa buna stie ce sa faca, stie cum a imbunatateasca un pattern, stie cum sa croiasca un material mai special.

Ma reintorc la dulapul meu. INMH spune ca de azi vine primavara. A fost extraordinar azi dar oare maine ce surprize mai avem!?!?!?

Amy Winehouse pentru FredPerry. Desi nu sunt prea multumita de tenisii Fred Perry, linia de imbracaminte arata foarte bine, mai ales polo-urile.

Banksy pentru The Sunday Times Magazine

Scriam pe twitter si m-a lovit. Eu n-am vazut niciun psihoterapeut sa-si faca un cont pe Twitter sau Facebook sa faca si consiliere online. Un fel de “suicide helpline” insa online si pe specializari. Am facut un proiect online  de consiliere online  anul trecut; proiectul sta acum pe un dvd pe motiv de politici corporate. Corporatiile sunt atat de speriate de social media incat prefera sa piarda teren in favoarea competitie si sa nu se aventureze intr-o discutie directa si sincera despre brandurile lor. Eu am avut noroc la client de 2 oameni de marketing extraordinari cu care am lucrat si care sunt minunati insa deasupra lor e o corporatie, din pacate.

Cred ca problema multor oameni care stau online nu e plictiseala ci depresia in stadiu incipient sau mai evoluat, depinde de cine vorbim si de contextul social in care se afla. Eu, de exemplu, refuz sa merg la psiholog. Mi se pare ciudat sa ma duc sa stau pe un fotoliu si sa discut cu un strain care nu-mi cunoaste viata si care, din cateva sedinte, trebuie sa-si dea seama de ce ma simt atat de pierduta. Tough life, mai ales ca specialisti in domeniul asta sunt extrem, extrem de putini in Ro. Cei trecuti de o anumita varsta sunt clar susceptibili de a fi lucrat cu Securitatea si de  a-si fi turnat clientii asa ca la capitolul incredere stau prost. Cei tineri par prea tineri si-ti vorbesc din carti. Iar, tough life.

Luand in considerare teama generalizata a romanilor de a vorbi deschis la telefon, teama inspirata de povestile dinainte de 89, oare nimeni nu-si pune intrebari legate de utilitatea infoline-ului in campaniile sociale, in campanii pentru produse cu destinatie sensibila (vezi menopauza), in campanii antifumat? Analizand mai multe tipologii de utilizatori de internet, printre care si bloggeri, imi dau seama ca o astfel de platforma online cu un specialist sau mai multi care pot face un profiling si care ar putea beneficia de counseling online ar putea avea succes. Poate e o presupunere gresita insa doza de expunere pe care ne-o asumam scriind online o putem folosi, in sfarsit, in favoarea noastra. E ciudat sa-ti deschizi sufletul in fata unui strain, la cabinet. Oare mediul online ne-ar putea ajuta sa trecem peste aceasta frica si sa ne ajute sa beneficiem de experienta unui specialist? Cineva imi sufla in casca ca il poti minti. Da, il poti minti  online dar la fel de bine il poti minti stand in fata lui, intr-un cabinet insipid, intr-o garsoniera de bloc.

Oare ce brand si-ar asuma o astfel de platforma si o echipa de specialisti care sa ajute tineretul, mandria tarii, si nu numai, sa treaca peste criza?

Tough one

Pe mine, cand ma apuca o durere, ma apuca, nu gluma. Azi trebuia sa ajung la un interviu. M-am bagat sa ma spal si, ghinion, nu am mai putut sa ma mai misc. Pornea durerea din spatele urechii, cobora pe omoplat si-mi tinea tot bratul drept. Bonus, o durere mirifica de cap, ca asa e frumos.

Am imbatranit, ma apuca durerile cand mi-e lumea mai draga. O fi de la frig, o fi de la dormitul prost, nu stiu. Cert e ca acum am pus in folosinta un elefant de plus, cumparat acum 2 ani de la Lisabona. Acest elefant contine un sac plin cu samburi de cirese. Sacul se incalzeste la microunde si se pune pe locul dureros. Nici nu stiti ce bine e. Dupa aia, trecem la tratamentul local cu Voltaren. Plus, un clasic Algocalmin nu strica nimanui.

Note to self: sa schimb perna si sa nu mai cred ca, daca a iesit un pic de soare, chiar a venit primavara si sa stau cu geamurile larg deschise

Un interviu in exclusivitate  a lui Banksy special penru Time Out London. De luat aminte….

AICI

Albastru este culoarea mea preferata. mai “alunec” spre violet si verde dar de la albastru nu dau inapoi niciodata. Colectia noua H&M “The Blues” are o multime de piese foarte dragute si  feminine pe nuante de albastru sau din jeans.

More here

Penguin Prison – Something I’m Not (Luxury Living Remix)

HERE

Daca va pasioneaza cum vor fi urmatorii 20 de ani, sigur, din perspectiva unui cercetator, Chris Martenson, iata cateva motive expuse de el legat de acest subiect. Sigur, omul are un PhD, un MBA, nu-i chiar oricine care lanseaza in eter niste teorii.

” Chapter 15 – Bubbles -

“Bubbles used to happen once every generation or so, because it took time to forget the pain from the damage. Today we are facing the bursting of a second major asset bubble, housing, spaced less than ten years from the bursting of the dot-com bubble. This is simply astounding and thoroughly unprecedented. It is the largest bubble in all of history and will probably be the most destructive. And it is happening right now.”"

Aici

In ultima vreme canalul Viasat Explorer are niste materiale foarte interesante; ultimul vazut in dimineata asta este despre traficul de aur intre Guyana Franceza si Brazilia. Mi-a placut abordarea pentru ca o echipa de cateva zeci de oameni formata din trupe ale armatei, trupe ale politiei federale si un procuror au descins in una din cele mai mari tabere ilegale, Elysee, in mijlocul junglei unde se extrage ilegal aur. Pe langa echipa armata, apare si o echipa de oameni de stiinta care monitorizeaza impactul traficului de aur ilegal asupra padurii (pentru ca lor le pasa).

Ce m-a uimit: oamenii astia s-au dus in jungla, au operat arestari si, impreuna cu procurorul, deja au trasat o linie logica a intregului caz: cine e martor, cine e arestat, cine si unde trebuie sa plece si ce declaratii mai are de dat. Oamenii care munceau ca sclavi au fost deportati inapoi in Brazilia insa cativa direct raspunzatori au fost arestati. Oare de ce in alte parti poti organiza o echipa care sa aplice legea in jungla iar pentru noi, in plina civilizatie, e imposibil? De fapt, asta e o intrebare retorica.

Impactul social este devastator: oameni extrem de saraci munceau 14 ore zilnic pentru ceea ce extrageau, trimitand familiilor castigul saptamanal si traind in conditii inumane, trecand granita ilegal si fiind tot timpul expusi pericolului de a fi deportati sau arestati. Plus, traficul de carne vie si carausii care carau provizii si combustibil prin jungla….

Din punct de vedere ecologic, distrugerile sunt incredibile: eroziunea solului din cauza extragerii pamantului cu minereu, puturi de extragere a cuartului, poluarea apei si solului cu mercur si hidrocarburi, distrugerea padurii si vegetatiei pe suprafete extinse…Insa oamenii sunt mult prea saraci sa se mai gandeasca la ceea ce se intampla cu mediul cand acasa au niste guri de hranit.

Concluzia reportajului a fost ca, atat timp cat exista saracie, vor rasari intotdeauna tabere ilegale in padure care se vor ocupa de extragerea ilegala a aurului. Da, eliminarea saraciei e o solutie insa goana dupa profit si imbogatire mentine aceasta stare de abuz al resurselor naturale.

Guyana Franceza e parte din Franta ( de fapt, e un “domaine d’outre mer” sau DOM) deci autoritatile sunt mult mai preocupate de ceea ce se intampla pe acest teritoriu francez versus alte tari din America de Sud unde mentinerea unei stari in conformitatea cu statul de drept poate parea imposibila.

Daca va pasioneaza subiectul, TheGuardian are un articol foarte interesant pe tema asta.

Alex Schomburg

Daca spui “porn” pe blog, te gaseste jumatate de Internet Pe blogul asta chiar nu am pus porn si nici nu am vorbit, dar uite ca a venit momentul sa luam realitatea in brate si sa spunem clar si raspicat: e criza si in pornografie! Niste baietii de la Good s-au gandit sa analizeze industria entertainmentului pentru adulti (rrrright!) si cifrele de criza nu arata foarte bine in privinta vanzarilor de DVD-uri sau al continului porno platit. Pai daca ai YouPorn, de ce sa platesti pentru continut? Sigur, gusturile nu se discuta si fiecare se multumeste cu ce poate si gaseste.

Jenna Jameson ramane cea mai bine platita actrita (30 de milioane USD, nu doar din actorie, sa fim intelesi) si se pare ca, statistic, la fiecare 30 de min se face un filmulet porno in State. In lipsa de ocupatie, mi se pare normal. Sexul vinde, mai putin, ce-i drept, pe vreme de criza.

Mai multe informatii gasiti aici