Omul cand nu are treaba, isi face. Iata cum de astazi sunt in santier, avand, pana la urma, curajul sa ma apuc de renovat baia mea. Bine ca am facut tot felul de combinate alpine in casa dar tocmai baia nu am rezolvat-o. Este sublim sa te plimbi in Bucuresti cu treaba, intr-o masina de provincie, by the way 
Oricum, teoretic, ar trebui sa termin repede dar nu bag mana in foc pentru nimic. Asa am zis si la ultimul santier de acum aproape 3 ani 
Pentru ca mama lui Ratza goes far far far away from here, Ratza trebuie sa stea vreo 2 luni la un suflet inimos. Dupa aceea ma-sa o sa vina sa-l retrieve si sa-l plimbe pe taramuri vesele 
Mai multe aici. Nu lasati o Ratza in bataia sortii, va rog
Este atat de greu sa bagi o viata intr-o valiza. Poate strangem prea multe nimicuri in viata. In general.
Intotdeauna am crezut ca toti avem o limita. Nu stii niciodata care ti-e limita. Trebuie sa ti se intample ceva ca sa vezi daca mai poti trece o limita, daca te mai poti depasi. Mama imi zicea intotdeauna “mama, sa nu treci vreodata limita aia”. Astia aproape 30 de ani de Romania mi-au demonstrat ca am multe limite pe care le tot depasesc. Si limite pozitive dar si limite negative. Si din cauza acelor multe limite negative pe care am tot sperat ca nu voi fi nevoita sa le trec, m-am hotarat ce sa fac mai departe in viata.
Iar limita mea zace acum undeva in emisfera sudica, pe la paralela 53, unde e iarna si zapada acum. Far far far away from here. Daca voi ajunge acolo intr-un an sau 5 sau 10, depinde doar de cum imi voi depasi eu limitele in perioada urmatoare, cat de mult voi munci si voi invata ca sa pot sa make something out of it. Cred ca expresia asta in engleza se potriveste foarte bine cu starea mea.
Zilele trecute imi zicea Boo ca “rage” e cuvantul care ma caracterizeaza. Voi incerca sa-l schimb desi aceasta “furie” a fost motorul care m-a ajutat sa merg inainte.
Si acum inainte e in alta parte. I had enough.
Daca o saptamana intreaga visezi Botero si operele lui, bonus un scenariu apocaliptic, in care salvarea e intr-o statuie a lui, incepi sa-ti pui intrebari si sa te gandesti: WTF is wrong with me!?!?!? Sigur, scenariul apocaliptic continua cu un post de salvamar pierdut in mijlocul oceanului but there is salvation. Niciodata visele mele nu se termina foarte prost. Ori bine, ori in coada de peste, sa stim o treaba, sa avem la ce sa ne gandim.
Fuckin’ Colombian artist!!!! Nu mai vazusem nimic de Botero de ani, de cand a pictat seria cu Abu Ghraib, asa ca nu aveam motive ca, dintr-un sertar al memoriei mele vizuale, sa ma napadeasca operele “celui mai columbian artist dintre artistii columbieni” as he stated.
Cata vreme a trecut de cand n-am mai scris. Aseara numai ce-am terminat de citit “Hey Nostradamus” a lui Coupland si mi-am cumparat ultimele 2 carti a lui Jose Saramago pe care nu mi le-am luat. Stiati ca a murit Jose Saramago? M-am simtit ca un copil singur cand am citit. Nici nu stiti cat de mult mi-au schimbat viata cartile lui; prima oara l-am citit in a10a si dupa aceea am ras tot ce-a aparut de Saramago. In Lisabona am mers pe strazile din cartile lui dar tocmai poza cu statuia lui Pessoa nu a iesit Imi inchipuiam sa mai trag o fuga in Portugalia si sa ajung pe insula unde se retrasese cu familia si sa-i bat la poarta. Ma si vedeam fugarita de un batranel, suparat de fanii nebuni care-i bat la usa Lumea a pierdut un mare scriitor, un om care a pus intrebari si a transmis cititorilor alte perspective ale umanitatii. Cartile mele favorite in acest moment sunt “Eseu despre orbire” si “Eseu despre luciditate”. Daca macar o parte din romani ar citi cartile astea si ar incerca sa inteleaga, poate ne-ar fi mai bine, macar spiritual vorbind.
Cred ca n-o sa mai scriu despre tara asta. Nu mai pot. Am fost la Tusnad si in dimineata dinainte de plecarea inapoi in Bucuresti, ma uitam pe geam cum se ridicau aburi din padure. Ploua de 2 zile….Mi s-au umplut ochii de lacrimi la cat de frumos era si mi-am dat seama ce dor imi e de munte si de padure. Cu cat inaintez in varsta imi dau seama ca locul meu nu e in oras, nu e printre betoane. Ce dor imi e de curte si de copaci…..
Vedeti ca in ultima vreme am postat mai rar si numai texte suparate. Pai unde sa refulez? Ca acasa toti ne-am plictisit de cate probleme apar, la munca tacem si ne vedem de treaba ca deja ce se intampla la nivel economic depaseste orice cosmar. Am fost la un party si am fost imbrancita de un bodyguard de 2 ori mai inalt si mai lat decat mine, am fost la Galati si m-am intors cu gresia si faianta pentru baie…Nimic interesant. Gatesc sambata si ma bucur de prieteni. Mama a fost mult mai ok pentru ca am stat un w/e intreg cu ea. Ne-am plimbat o gramada, am fost la Lacu Sarat unde nu mai fusesem de ani de zile. Nu, nu m-am bagat in mal, am stat si am observat oamenii din jur. A fost mult mai fun dar am tras o concluzie trista: multi copii si tineri grasi. Si nu e normal.
Eh…o sa spuneti ca m-am transformat intr-o pesimista. Ba nu. Eu sunt optimista insa mult mai moderata decat inainte. Cred ca cea mai buna vorba in perioada asta este “seeing is believing”. Pana nu imi vad problemele rezolvate, nu mai cred.
Manafu zice ca sunt printre cei 9 twitteristi din Romania care au cont din 2006 Eu si uitasem de cand mi l-am facut
Am primit de ziua mea o leapsa de la pretinu’ Macovei si, spre rusinea mea, sunt ultimul care raspunde pentru ca domnu Byubay si-a facut datoria si a raspuns.
M-am uitat ca toata lumea la Friends si Seinfeld. Cand prindeam la tv la ai mei, pentru ca, la bunica-mea, unde am stat din clasa a 7a si tot liceul, prindeam doar TVR1.
Stiu ca ma uitam constant in clasa a 5a si a 6a la Lupin si Pokemon pe Canale 5 si Italia Uno. Lupin mi se pare un continuare un personaj foarte cool Plus, saptamanal Star Trek si Zona Crepusculara. Eram cam mica pentru Zona Crepusculara dar mi-a placut si inca m-as mai uita
Dupa ce am venit in Bucuresti, am lasat-o mai moale cu serialele si am mancat pe paine multe filme si documentare. Dupa ce m-am mutat singura, am devenit fan AXN.
La ce m-am uitat sau inca ma mai uit:
Cu ce mi-am mai pierdut timpul in tinerete: Familia Bundy, toate sezoanele, in engleza si franceza. Ca vedeam si la romani, si pe M6 la francezi.
Sex and the City era misto ca ma holbam la haine. Tot din seria “de gagici” am vazut Cashmere Mafia si Lipstick Jungle.
Cam asta.
Ce e pe lista sa vad toate sezoanele cap coada, nu pe sarite: Weeds, The Wire, Little Britain.
Daca stau bine si ma gandesc, sunt multe seriale pe care nu le-am vazut dar timp sa am ca nu fug nicaieri
